Stelele neutronice sunt obiecte fundamentale ale universului nostru, potrivit dr. Stuart Shapiro, profesor de fizică și astronomie la Universitatea din Urbana-Champaign, Illinois, Statele Unite. Ele sunt întâlnite în galaxia noastră sub formă de pulsari izolați și surse de raze X ce atrag gazul din stelele normale care le servesc drept pereche în sistemele binare. Stelele neutronice sunt observate și în galaxiile îndepărtate, sub forma unor surse de unde gravitaționale și raze gama atunci când două stele neutronice dintr-un sistem binar se unesc.
Interiorul unei stele neutronice are densitatea unui nucleu atomic – cu 14 ordine de mărime mai mare decât densitatea materiei obișnuite de pe Pământ. O astfel de densitate nucleară nu poate fi atinsă în condiții de laborator. De aceea, stelele neutronice reprezintă adevărate laboratoare naturale pentru studierea materiei și a legilor fizicii în condiții de densități extreme.
Existența stelelor neutronice a fost postulată de către Fritz Zwicky și Walter Baade în anul 1933, la o întâlnire a American Physical Society. Scopul acestei ipoteze a fost acela de a explica formarea supernovelor, însă cei doi oameni de știință au dedus că stelele neutronice rezultă în urma supernovelor, steaua originală devenind ultradensă în neutroni după explozie.
Cu toate acestea, interesul pentru studierea stelelor neutronice s-a materializat câteva decenii mai târziu, în anul 1967, deoarece ele erau prea mici pentru a putea fi studiate cu tehnologia disponibilă în acele vremuri și doar după ce s-a constatat că ele dețin câmpuri magnetice puternice datorate vitezei lor mari de rotație. De atunci, studierea stelelor neutronice s-a extins constant, inclusiv utilizarea acestor obiecte cosmice la detectarea pentru prima dată a undelor gravitaționale, în anul 2017.
Având în vedere densitatea lor extremă, mărimea unei stele neutronice este extrem de redusă, având un diametru mediu de 20 km și mase de 1,4 ori masa Soarelui. Aceasta înseamnă că o linguriță din materia unei stele neutronice cântărește aproximativ un miliard de tone (pe Pământ). În plus, viteza de rotație a unei stele neutronice poate atinge 716 rotații pe secundă.
În timp ce stelele neutronice nu sunt atât de mult în atenția publică precum alte tipuri de stele, se crede că în galaxia noastră există aproximativ un miliard de stele neutronice, adică 1% din cele 100 de miliarde de stele din Calea Lactee.
La fel ca studierea găurilor negre și a altor obiecte cosmice pe care rareori le observăm direct, studierea stelelor neutronice implică multe calcule teoretice, în care cercetătorii utilizează modele computerizate pentru a efectua simulări și instrumente puternice, precum LIGO, pentru a confirma ipotezele emise.
Sursa: Universe Today