Chiar dacă, în general, copiilor le este mai ușor să învețe abilități noi, așa cum este o limbă străină, creierul uman își păstrează o parte din capacitatea de învățare odată cu înaintarea în vârstă datorită neuroplasticității. Neuroplasticitatea este capacitatea remarcabilă a creierului de a se adapta și de a dobândi noi abilități.
Oamenii de știință au descoperit că creierul unui adult poate forma noi conexiuni neurale și se poate schimba atunci când dobândește o nouă abilitate. De exemplu, un studiu recent al unei echipe de cercetători din Germania oferă dovezi ale capacității remarcabile a creierului de a se adapta atunci când învață o limbă străină la vârsta adultă.
Studiul a implicat un grup de 59 de adulți vorbitori nativi de limba arabă, care studiau germana ca a doua limbă. În timpul procesului de învățare, modificările structurale de la nivelul creierului au fost urmărite cu ajutorul imagisticii cu rezonanță magnetică nucleară (RMN). Scanările RMN au fost realizate la începutul, la mijlocul și la sfârșitul fazei de învățare, utilizând tractografia – o tehnică de vizualizare a traseului nervilor din creier.
„[Neuroplasticitatea] se referă la modificările cerebrale fiziologice care se produc ca rezultat al interacțiunii noastre cu mediul înconjurător. Din momentul în care creierul începe să se dezvolte în uter și până în ziua în care murim, conexiunile dintre celulele din creierul nostru se reorganizează ca răspuns la schimbările care sunt necesare. Acest proces dinamic ne permite să învățăm și să ne adaptăm la diferitele experiențe pe care le avem.” – dr. Celeste Campbell
Modificările din structura creierului și din traseul nervilor indică neuroplasticitatea. Rezultatele au arătat că, pe măsură ce procesul de învățare avansa, se formau conexiuni mai puternice în zonele implicate în limbaj de pe ambele emisfere cerebrale, în timp ce conexiunile dintre emisfere se reduceau. Acest lucru sugerează că emisfera stângă, unde sunt localizați cei mai mulți centri implicați în limbaj, pierde o parte din control în favoarea emisferei drepte pentru a compensa pentru rețeaua mai complexă necesară stadiilor finale ale învățării unei limbă străine. Drept urmare, se poate trage concluzia că învățarea limbii germane a fost suficient de solicitantă pentru a crea modificări majore în circuitele din creier.
În ansamblu, studiul a adus noi informații despre procesele complexe implicate în învățarea unei limbi străine și despre incredibila adaptabilitate a creierului adult. Aceasta ne permitem să emitem ipoteza că creierul nostru are o mare capacitate de învățare și de adaptare la o varietate de alte abilități în timpul vieții adulte. Prin urmare, mesajul este că niciodată nu este prea târziu pentru a învăța ceva nou, deoarece creierele noastre se pot adapta la dorințele noastre.