Un iz de menta pisicii poate pune țânțarii pe fugă, iar acum oamenii de știință au aflat și de ce.
Ingredientul activ din menta pisicii (Nepeta cataria) alungă insectele prin activarea unui senzor chimic care declanșează senzații de durere sau mâncărime, conform unui raport al cercetătorilor publicat în Current Biology. Acest receptor, denumit TRPA1, este des întâlnit la animale – de la viermii lați până la oameni – și răspunde la factori iritanți din mediu, cum ar fi frigul, căldura, wasabi sau gazele lacrimogene. Atunci când factorii iritanți intră în contact cu TRPA1, reacția poate face oamenii să tușească sau insectele să fugă.
Efectele repulsive ale mentei pisicii asupra insectelor – și efectele euforice asupra felinelor – sunt cunoscute de milenii. Studiile au arătat că planta poate fi la fel de eficientă precum substanța repelentă sintetică dietil-m-toluamidă (DEET). Însă nu se știa cum alungă planta insectele.
Așadar, cercetătorii au expus țânțari și musculițe de fructe la menta pisicii și au monitorizat comportamentul insectelor. Musculițele de fructe au depus mai puține ouă în zona vasului Petri care a fost tratată cu menta pisicii sau cu substanța sa activă, nepetalactona. De asemenea, și țânțarii au înțepat mai puțin mâna unei persoane tratate cu această plantă. Pe de altă parte, insectele care au fost modificate genetic astfel încât să le lipsească TRPA1 nu au prezentat nicio aversiune față de plantă. Acest comportament, coroborat cu experimentele cu celule cultivate în laborator care arată că menta pisicii activează TRPA1, sugerează că TRPA1 al insectei sesizează menta pisicii drept iritant.
Deslușirea misterului din spatele efectului repelent exercitat de plantă asupra insectelor ar putea ajuta cercetătorii să producă substanțe repelente puternice, care ar fi mai ușor de obținut în țările în curs de dezvoltare afectate de bolile transmise de țânțari. ”Uleiurile extrase din plantă sau chiar planta însăși ar putea fi un excelent punct de pornire”, spune coautorul studiului, Marco Gallio, de la Universitatea Northwesterm din Illinois, Statele Unite ale Americii.
Dacă planta poate produce o substanță chimică ce activează TRPA1 de la o varietate de animale, niciunul dintre aceste animale nu o va mânca, spune Paul Garrity, neurolog la Universitatea Brandeis din Waltham, Massachusetts, S.U.A., care nu a fost implicat în studiu. Probabil că menta pisicii nu a evoluat ca răspuns la țânțarii sau musculițele de fructe străvechi, deoarece planta nu face parte din meniul principal al acestor insecte. În schimb, aceste insecte ar putea fi efecte colaterale în lupta mentei pisicii cu alte insecte erbivore.
Aceste descoperiri ”te fac să te întrebi care este ținta în cazul pisicilor”, spune Craig Montell, neurolog la Universitatea din Santa Barbara, California. Întrebarea este nu numai dacă menta pisicii activează TRPA1 de la pisică, ci și dacă nu cumva semnalele declanșate ajung la alte celule ale sistemului nervos al felinelor, cum ar fi cele implicate în plăcere.
Din fericire, natura repelentă a plantei nu afectează și oamenii. TRPA1 de la om nu a răspuns la menta pisicii în studiile efectuate pe celule cultivate în laborator. În plus, un alt avantaj este acela că menta pisicii poate fi crescută în curtea casei. De fapt, este mai bine să fie crescută doar într-un ghiveci, deoarece menta pisicii se poate răspândi precum o buruiană invazivă în toată grădina.
Sursa: Science News.