Dispariția ghețarilor amenință plantele alpine rare

publicat de Florin Mitrea
71 vizualizări
Cerențelul de munte

În vârful munților, acolo unde vânturile sunt aprige, temperaturile extreme și solurile prea sărace pentru arbori, cresc unele dintre cele mai neobișnuite plante de pe Pământ. În aceste zone alpine aspre, unde umbra este puțină, specii precum urechelnița (Sempervivum) au evoluat pentru a rezista radiațiilor ultraviolete, având capacitatea de a-și repara rapid ADN-ul.

Plantele-pernițe (plante cu numeroase tulpinițe frunzoase și înghesuite, foarte ramificate, întinse la suprafața solului, asemănătoare cu mușchii) cresc atât de aproape de sol încât sunt efectiv ferite de vânturile care le bat pe deasupra. Aceasta ajută specii precum saxifraga să captureze părți moarte ale altor plante purtate de vânt – o sursă binevenită de compost și umezeală într-un mediu atât de sterp.

Aceste caracteristici fac din unele plante alpine adevărați pionieri – ele pot veni pe un teren neroditor și îl pot transforma pentru a-l face mai potrivit pentru alte specii. Însă, odată cu schimbările climatice la nivel global, munții se încălzesc și ei rapid. În ciuda vigorii ei recunoscute, flora unică a acestor regiuni se confruntă cu un viitor nesigur.

Într-un nou studiu publicat în Frontiers in Ecology and Evolution, cercetătorii au descoperit că o cincime dintre speciile de plante alpine de pe patru ghețari din Alpii italieni este probabil să dispară pe măsură ce ghețarii de pe munții înalți se topesc. Unele dintre aceste specii europene nu se mai regăsesc altundeva pe Pământ.

De ce plantele alpine au nevoie de ghețari

În Valmalenco, din Alpii italieni, ghețarul Ventina se retrage cu aproximativ 30 de metri pe an. Pe măsură ce se topește, ghețarul dezvăluie un teren sterp, care, în multe locuri, a fost acoperit de gheață timp de mii de ani. În trecut, ghețarii s-au extins datorită temperaturilor scăzute și ninsorilor abundente și s-au retras în perioadele mai călduroase și cu mai puțină zăpadă. Oamenii de știință studiază de mult timp colonizarea de către plante a pământului dezgolit după retragerea ghețarilor, proces care, deseori, are loc în decursul mai multor secole.

Ranunculus glacialis

Ranunculus glacialis, una dintre plantele alpine de altitudine înaltă, fotografiată în trecătoarea Grand Saint Bernanrd, la granița dintre Italia și Elveția. | Foto: HANS HILLEWAERT/WIKIMEDIA COMMONS (CC BY-SA 3.0)

Acest proces este similar cu ceea ce se poate observa pe terenul gol din grădină pregătit pentru plantat. Dacă terenul este lăsat chiar și pentru o perioadă scurtă, speciile de buruieni îl invadează rapid. Lăsat mai mult timp, se dezvoltă o adevărată comunitate de diferite plante. Noii sosiți cresc și umbresc colonizatorii inițiali, stabilizează terenul și ajută la stocarea umezelii, modificând condițiile, astfel ca plantele mai pretențioase să poată prinde rădăcini.

Noile zone cu teren gol ivite în urma retragerii ghețarilor sunt propice pentru dezvoltarea unor plante alpine unice. Însă odată cu continua încălzire globală, care amenință cu dispariția numeroși ghețari, rarii colonizatori alpini sunt împinși tot mai sus spre vârfurile munților, rămânând în cele din urmă fără spațiu.

Escaladarea extincției

În lupta constantă pentru spațiu, lumină, apă și nutrimente, există inevitabil câștigători și pierzători. Speciile pioniere sunt specializate pentru a o duce bine în habitatele deschise, însă condițiile la crearea cărora aceste plante ajută sunt exploatate de către speciile mai competitive, ajungând în final să fie îndepărtate din habitat. Acești competitori generaliști au șanse mai mare să prospere pe termen lung, pe măsură ce ghețarii dispar. Aceste specii reprezintă 29% dintre speciile alpine și includ iarba alpină (Poa alpina).

Poa alpina

Iarba alpină (Poa alpina) prezintă o largă distribuție în întreaga emisferă nordică. | Foto: HEINZ STAUDACHER/WIKIPEDIA

În lipsa ghețarilor care se elibereze noi terenuri goale, nu numai speciile pioniere dispar, ci și procesul pe care acestea îl desfășoară. Însăși căldura care determină retragerea ghețarilor împinge plantele de la altitudini mici înspre zona alpină, adăugând mai multă presiune pe plantele specializate din această zonă și favorizând plantele mai competitive.

Nu este sigur ce se va întâmpla cu aceste comunități de plante. Însă este cert faptul că plantele susțin o comunitate largă de specii, inclusiv insectele polenizatoare, animalele erbivore și microorganismele din sol, care sudează ecosistemele alpine. Pierderea anumitor specii de plante și reducerea biodiversității montane vor avea consecințe dincolo de plantele însele.

Încetinirea încălzirii globale probabil că va încetini și rata cu care ghețarii se retrag, însă, pentru multe specii alpine, este deja prea târziu.

Sursa: The Conversation.

Din aceeași categorie

© 2022  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii