În urmă cu sute de milioane de ani, insectele gigantice erau ceva obișnuit pe Pământ. Să luăm ca exemplu genul Meganeura, un gen de insecte dispărute din urmă cu aproximativ 300 de milioane de ani, înrudit cu libelulele din zilele noastre. Un membru al acestui grup – Meganeura permiana – a fost descoperit în Statele Unite, în anul 1937, și avea o anvergură a aripilor de 0,6 metri. Încă este considerată una dintre cele mai mari insecte care a trăit vreodată.
Deși astăzi trăiesc peste un milion de specii de insecte, insectele cu adevărat gigantice nu mai există.
De ce au dispărut insectele preistorice
Există două motive principale. Cel mai important este faptul că atmosfera planetei noastre s-a modificat. În urmă cu milioane de ani, aerul era mai cald, mai umed și conținea mai mult oxigen. În Carbonifer și Permian, atmosfera Pământului conținea 31-35% oxigen, față de 21% oxigen în zilele noastre.
Nivelurile oxigenului sunt importante pentru insecte deoarece ele nu au plămâni. În schimb, insectele se bazează pe aerul care curge printr-o serie de deschideri ale corpului denumite spiraculi, care se conectează prin tuburi minuscule la țesuturile care au nevoie de oxigen.
Dinozaurii au ajutat la dispariția insectelor uriașe
Însă mai există un motiv pentru care au dispărut insectele gigantice. Pe măsură ce dinozaurii și-au dezvoltat capacitatea de a zbura, devenind în final păsările de astăzi, ei au împiedicat creșterea mărimii insectelor prin competiție și prădare.
Cea mai veche pasăre cunoscută – Archaeopteryx – a apărut în urmă cu 150 de milioane de ani. Păsările s-au dovedit a fi mai rapide și mai agile decât insectele uriașe.
În concluzie, cu sute de milioane de ani în urmă, insectele gigantice erau comune pe Pământ. Scăderea concentrației de oxigen din atmosferă și apariția păsărilor au contribuit la dispariția acestora.
Sursa: EarthSky.org