Steaua Polară nu este cea mai strălucitoare stea de pe cer, însă nici nu este foarte dificil de localizat, chiar din interiorul unui oraș. Privită din Emisfera Nordică, ea este localizată în direcția nordului geografic al planetei.
Steaua Polară, cunoscută și sub denumirea de Steaua Nordului sau Polaris, se află mai mult sau mai puțin chiar deasupra Polului Nord al Pământului, de-a lungul axei de rotație a planetei. Aceasta este linia imaginară care trece prin cei doi poli ai planetei noastre și în jurul cărei Pământul se rotește. Poziția stabilă pe cer o face folositoare pentru navigație.
Steaua Nordului face parte din constelația Carul Mic, fiind cea mai strălucitoare stea din această constelație. Deși observată cu ochiul liber ea pare o singură stea, Polaris este de fapt un sistem format din trei stele, dintre care steaua principală este o supergigantă galbenă numită Polaris Aa, care are pe orbită o altă stea mai mică denumită Polaris Ab; în jurul acestei perechi orbitează o a treia stea, numită Polaris B.
Polaris Aa cântărește 5,4 mase solare și este o cefeidă clasică. Polaris B are 1,39 mase solare și se află la o distanță de 2.400 unități astronomice față de Polaris Aa. Polaris Ab are 1,26 mase solare și se află foarte aproape de Polaris Aa.
Steaua a fost descoperită în august 1779 de către William Herschel, care a utilizat un telescop cu reflexie creat de el însuși – unul dintre cele mai bune telescoape ale acelor vremuri.
Polaris nu a fost întotdeauna Steaua Nordului. Axa de rotație a Pământului oscilează pe parcursul a aproximativ 26.000 de ani, așa cum se întâmplă cu axa unui titirez care se învârte. Cu circa 14.000 de ani în urmă, axa de rotație a planetei noastre era îndreptată spre steaua Vega, lucru care se va întâmpla din nou peste circa 12.000 de ani.