Polul Nord și Polul Sud sunt cele mai reci puncte de pe Pământ. Cu toate acestea, oricât de asemănătoare ar putea părea aceste două zone, una dintre ele este mult mai rece decât cealaltă.
Polul Nord și Polul Sud sunt atât de reci datorită poziției lor pe planetă, unde nu primesc niciodată lumina solară directă. La ambii poli, Soarele întotdeaună se află în partea de jos a cerului, chiar și în lunile de vară. În timpul iernii, Soarele nu apare timp de luni de zile.
În plus, suprafețe de zăpadă și gheață de la poli reflectă puternic lumina. Aceasta înseamnă că cea mai mare parte a energiei solare care ajunge la nivelul solului este reflectată înapoi în spațiu, menținând aerul de deasupra acestor suprafețe relativ rece.
Deși acești factori fac ambii poli friguroși, Polul Sud rămâne mai rece decât Polul Nord. Temperatura medie anuală de la Polul Nord este de -40 de grade Celsius în timpul iernii și de 0 grade Celsius în timpul verii. În schimb, temperaturile medii de la Polul Sud sunt mult mai coborâte, cu o temperatură medie anuală de -60 de grade Celsius în timpul iernii și de -28,2 grade Celsius în timpul verii.
Arctica vs. Antarctica
Principalul motiv pentru care Polul Sud este mai rece decât Polul Nord este faptul că cel din urmă este un ocean, în timp ce cel dintâi este un continent.
Arctica este un ocean înconjurat de uscat, iar Antarctica este un uscat înconjurat de ocean. Apa se răcește și se încălzește mult mai încet decât uscatul, ceea ce duce la mai puține temperaturi extreme. Chiar și atunci când Oceanul Arctic este acoperit cu gheață, temperatura relativ ridicată a apelor sale are un efect moderator asupra climatului regiunii, ajutând Arctica să rămână mai caldă decât Antarctica.
În plus, în timp ce Arctica se află la nivelul merii, Antarctica are o altitudine medie de 2.300 m.
Care pol are mai multă gheață?
La ambii poli, întinderea de gheață variază în decursul anului, crescând în iernile lungi și întunecate și reducându-se în verile luminoase și din ce în ce mai calde.
Cea mai mare parte a variației acoperirii de gheață de la Polul Nord și Polul Sud se datorează gheții marine, care plutește, crește și se topește la suprafața oceanului. Deoarece Arctica este aproape în totalitate înconjurată de uscat, gheața marină formată aici nu este la fel de mobilă ca gheața marină din Antarctica. Drept urmare, bancurile de gheață arctică au mai multe șanse de a converge, făcând, de obicei, gheața arctică mai groasă (de 2-3 m) comparativ cu gheața din Antarctica (de 1-2 m).
În medie, gheața marină din Arctica atinge o întindere minimă de aproximativ 6,5 milioane de kilometri pătrați și o întindere maximă de circa 15,6 milioane de kilometri pătrați. Pentru comparație, gheața marină din Antarctica înregistrează un minim de doar 3,1 milioane de kilometri pătrați și un maxim de 18,8 milioane de kilometri pătrați.
Totuși, nu există nicio îndoială că Polul Sud deține, în medie, mai multă gheață totală decât Polul Nord. Motivul este acela că Polul Sud găzduiește și gheața continentală, în afara gheții marine – calota glaciară a Antarcticii are o grosime de până la 4,8 km și acoperă o suprafață de 13,7 milioane de kilometri pătrați. Per total, Antarctica deține circa 90% din toată gheața din lume.
Analiza cantității de gheață de la poli a arătat că atât grosimea, cât și întinderea gheții marine arctice din timpul verii au scăzut dramatic în ultmii 30 de ani. Acest lucru este în concordață cu încălzirea Arcticii din ultima perioadă. Gheața din Arctica și Groenlanda se topește rapid din cauză încălzirii globale, iar pierderea gheții arctice produce și mai multă încălzire, care amplifică efectul de încălzire.
Pe de altă parte, pierderea gheții din jurul Antarcticii și din calota glaciară antarctică a variat destul de mult în ultimii 40 de ani. Dinamica climei antarctice este mai complicată, deoarece circulația aerului și oceanului sunt factori foarte importanți.
Sursa: Live Science