Un agent patogen vechi de mii de ani încă circulă în corpul nostru

publicat de Florin Mitrea
4 vizualizări
Mycobacterium tuberculosis

Tuberculoza (TBC) se instalează, de obicei, în plămâni, dar există o descendență antică de tuberculoză care este specializată în răspândirea la nivelul oaselor și vătămarea lor din interior, potrivit unor descoperiri recente ale cercetătorilor.

Daune produse de TBC la nivelul coloanei vertebrale au fost descoperite anterior la o mumie egipteană cu vârsta de 9.000 de ani. Însă în prezent, doar 2% dintre cazurile de tuberculoză din Statele Unite sunt la nivelul oaselor (boala Pott).

Totuși, ceva ciudat s-a întâmplat în timpul epidemiei de tuberculoză de la mijlocul anilor 2000, din Carolina de Nord, S.U.A. În epicentrul acestei epidemii a fost o persoană care contractase boala în Vietnam. Boala a fost transmisă mai multor persoane de la locul de muncă, iar la șase dintre acestea, TBC s-a răspândit dincolo de plămâni; la patru persoane, boala a ajuns la nivelul oaselor.

La câțiva ani depărtare, oamenii de știință au analizat câteva eșantioane prelevate de la persoanele infectate în timp epidemiei din Carolina de Nord. Se știe că bacteria care cauzează tuberculoza (Mycobacterium tuberculosis) circulă prin corp prin invadarea macrofagelor – celulele imunitare care înghit agenții patogeni. Cercetătorii au dorit să afle mai multe lucruri despre acest tip mai mobil de tuberculoză.

Într-un articol publicat în revista Cell, cercetătorii au comparat secvența genetică a tulpinii de TBC responsabile pentru epidemia din Carolina de Nord cu alte 225 de tulpini de tuberculoză. Ei au constatat că această epidemie a fost cauzată de tulpina de descendență 1, care fost una dintre primele tulpini de TBC apărute. În prezent, această tulpină este responsabilă pentru cazurile de tuberculoză din țările din jurul Oceanului Indian.

Cercetătorii au descoperit că o anumită genă care codifică o proteină – varianta EsxM – era prezentă în întregime în tulpina din Carolina de Nord, fiind trunchiată în tulpinile „moderne” de tuberculoză (descendențele 2, 3 și 4). Un studiu anterior din Marea Britanie, realizat pe 1.600 de persoane, a sugerat că descendența 1 de TBC era asociată cu rate mai ridicate de tuberculoză la nivelul oaselor, comparativ cu descendențele „moderne”.

Pentru a confirma că varianta completă a EsxM este necesară și suficientă pentru a determina macrofagele infectate cu TBC să călătorească mai departe în corp, oamenii de știință au infectat pești-zebră cu tulpina de tuberculoză din Carolina de Nord și au analizat cât de departe au călătorit aceste celule imunitare în corp.

Apoi au infectat un grup separat de pești-zebră cu o tulpină de TBC care conținea variantă mutantă a EsxM. Macrofagele infectate cu această variantă au călătorit pe o distanță de două ori mai mică.

Cercetătorii au mai arătat că macrofagele ce prezentau gena mobilității se deplasau mult mai repede la locul unei răni de pe coada peștelui, comparativ cu magrofagele lipsite de această genă.

De asemenea, cercetătorii au secvențiat 3.236 de tulpini diferite de tuberculoză și au constatat că toate cele moderne prezintă gena EsxM inactivată. Aceasta sugerează că mutația are avantaje evolutive semnificative. Echipa bănuiește că, în timp ce mutația restricționează deplasarea TBC în corp, ea permite tulpinilor „moderne” să se răspândească pe scară mai largă de la nivelul plămânilor (prin intermediul aerului expirat de o persoană infectată).

Sursa: Science Alert

Din aceeași categorie

© 2022  Florin Mitrea – WordPress Theme Designed and Developed by PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii