O simulare a climatului Pământului din ultimele două milioane de ani oferă dovezi că temperaturile globale și alte condiții planetare au influențat primele migrații ale omului și au contribuit la apariția speciei umane moderne, cu aproximativ 300.000 de ani în urmă.
Descoperirile sunt rezultatul unuia dintre cele mai mari modele de până acum care au investigat modul în care modificările din orbita Pământului au influențat climatul și evoluția omului.
Ideea că clima ar putea avea un rol semnificativ în evoluția omului există cel puțin din anii 1920, când oamenii de știință au început să se întrebe dacă mediul uscat i-ar fi determinat pe strămoșii noștri să meargă în poziție bipedă, pentru a se adapta la viața din savană. Însă, până acum, cercetătorii au întâmpinat dificultăți în a oferi dovezi solide ale faptului că climatul a jucat un rol în modelarea umanității.
Influența orbitală
Oamenii de știință de la Universitatea Națională Pusan din Coreea de Sud au rulat un model climatic pe un supercomputer, timp de șase luni, pentru a reconstitui modul în care temperatura și precipitațiile ar fi putut modela disponiblitatea resurselor necesare oamenilor în ultimele câteva milioane de ani. Mai exact, cercetătorii au examinat modul în care fluctuațiile pe termen lung ale climei cauzate de mișcarea astronomică a Pământului ar fi putut crea condiții pentru a stimula evoluția omului.
Gravitația altor planete perturbă clima Pământului, modificând atât înclinarea planetei, cât și forma orbitei sale. În cicluri de 41.000 de ani, înclinarea Pământului oscilează, afectând intensitatea anotimpurilor și modificând cantitatea de precipitații din regiunile tropicale. În cicluri de 100.000 de ani, Pământul trece de la o orbită circulară, care aduce mai multă lumină solară și veri mai lungi, la o orbită mai eliptică, ce aduce mai puțină lumină și poate duce la perioade glaciare.
Cercetătorii au realizat o simulare care a încorporat acest modificări astronomice și apoi au combinat rezultatele cu miile de înregistrări fosile și alte dovezi arheologice pentru a afla unde și când ar fi putut trăi șase specii de oameni – inclusiv Homo erectus și Homo sapiens.
Răspândirea și amestecarea populațiilor
Modelul o produs o cantitate uriașă de informații. De exemplu, analiza a arătat că o specie timpurie de oameni, Homo heidelbergensis, a început să-și extindă arealul în urmă cu aproximativ 700.000 de ani. Unii oameni de știință s-au gândit că această specie ar fi dat naștere la o mulțime de alte specii pe tot globul, inclusiv oamenii de Neanderthal (Homo neanderthalensis) din Eurasia și H. sapiens undeva în Africa.
Modelul sugerează că distribuția lui H. heidelbergensis pe glob a fost posibilă deoarece orbita mai eliptică a Pământului a creat un climat mai umed, care a permis speciilor să migreze mai mult. Simularea mai arată, de asemenea, că cea mai mare parte a regiunilor locuibile, în ceea ce privește climatul, s-au modificat în decursul timpului, iar înregistrările fosile au urmat același traseu.
Unele studii genetice ale populațiilor de vânători-culegători din zilele noastre din Africa Subsahariană – care tind să fie izolate din punct de vedere genetic – sugerează că H. sapiens este rezultatul unui singur eveniment evolutiv din sudul Africii. Însă alte studii indică o poveste ceva mai complexă, în care umanitatea a început cu un amestec de mai multe grupuri diferite de africani antici, care, împreună, au evoluat în oamenii moderni.
Autorii studiului spun că modelul lor favorizează ipoteza unei singure căi evolutive și sugerează că specia noastră a evoluat atunci când H. heildelbergensis din sudul Africii a început să piardă din habitat în timpul unei perioade neobișnuit de calde. Din această populație ar fi putut evolua H. sapiens prin adaptarea la condițiile mai calde și uscate.
Însă aceste descoperiri sunt departe de a pune capăt dezbaterilor, deoarece este dificil de dovedit că un eveniment climatic singular a dus la un eveniment de speciație, în special datorită lacunelor din înregistrările genetice și fosile, spune Tyler Faith, paleobiolog la Universitatea din Salt Lake City, S.U.A.
Sursa: Nature