Mulți dintre sateliții CubeSat nu sunt mai mari decât o minge de bowling (popice), iar unii sunt atât de mici încât pot fi ținuți în palmă. Însă impactul acestor instrumente asupra explorării spațiului este uriaș, revoluționând modul în care oamenii de știință studiază cosmosul.
Un satelit CubeSat standard este minuscul și cântărește doar în jur de două kilograme. Unii sunt mai mari, poate de patru ori mărimea standard, iar alții au doar 0,5 kilograme.
Sateliții CubeSat reprezintă o modalitate mai simplă și mult mai ieftină pentru a explora alte lumi. În loc de a transporta la bord instrumente multifuncționale, CubeSat se concentrează pe studii științifice singulare, cum sunt descoperirea exoplanetelor sau măsurarea dimensiunilor asteroizilor. Ei sunt accesibili universităților, companiilor private și chiar startup-urilor.
Sateliții CubeSat: mici, dar cu avantaje mari
Avantajele sateliților CubeSat față de sateliții obișnuiți sunt semnificative. Ei sunt ieftini de dezvoltat și testat. Economiile de timp și bani fac posibile misiuni mai frecvente și mai diverse, cu riscuri minime. Aceasta intensifică ritmul descoperirilor și explorării spațiului.
Sateliții CubeSat nu călătoresc pe baza propriei energii, ci sunt incluși în încărcătura unei nave spațiale mai mari, de unde sunt eliberați în spațiu. Odată ajunși în spațiu, ei se activează, apoi misiunea lor se încheie prin arderea în atmosferă.
Trimiterea sateliților în spațiu nu este ceva nou. Uniunea Sovietică a lansat satelitul Sputnik 1 pe orbita Pământului în anul 1957. Astăzi există circa 10.000 de sateliți activi, iar aproape toți sunt utilizați pentru comunicații, navigație, apărare militară, dezvoltare tehnologică și studierea planetei. Doar mai puțin de 3% sunt folosiți pentru explorarea spațiului.
Însă acest lucru urmează să se schimbe, deoarece sateliții, mari sau mici, au început să devină coloana vertebrală a cercetării spațiale. Ei pot călători acum pe distanțe lungi pentru a studia planetele și stelele, locuri unde explorarea umană și robotică este costisitoare, riscantă sau chiar imposibilă.
Costul construirii și lansării unui satelit tradițional este considerabil. De exemplu, sonda lunară lansată de NASA în 2009 este de mărimea unei dubițe și a costat aproape 600 de milioane de dolari, în timp ce sonda marțiană a costat 700 de milioane de dolari. Sonda solară a Agenției Spațiale Europene, cântărind 1.800 kg, a costat 1,5 miliarde de dolari, iar sonda Europa Clipper, lansată în octombrie 2024 către satelitul Europa al lui Jupiter, a costat circa 5 miliarde de dolari.
Toți acești sateliți, destul de mari și extrem de complecși, sunt vulnerabili la potențiale defecțiuni. Într-o clipită, ani și ani de muncă și sute de milioane de dolari ar putea fi pierdute în spațiu.
În explorarea Lunii, Planetei Marte și Căii Lactee
Deoarece sunt atât de mici, sateliții CubeSat pot fi lansați în număr mare la o singură lansare, ceea ce reduce costurile. Desfășurarea lor în grupuri, denumite constelații, înseamnă că mai multe dispozitive pot observa același fenomen.
De exemplu, ca parte a misiunii Artemis I din noiembrie 2022, NASA a lansat 10 sateliți CubeSat. Acești minisateliți încearcă acum să detecteze și să mapeze apa pe Lună, lucru esențial pentru viitoarele misiuni Artemis și stabilirea unei baze selenare. Costul sateliților a fost de 13 milioane de dolari.
Doi dintre sateliții MarCo CubeSat au însoțit landerul Insight pe Marte în anul 2008. Ei au funcționat care relee de comunicații în timp real către Pământ și au realizat imagini ale planetei. Costul lor s-a ridicat la circa 20 de milioane de dolari.
Sateliții CubeSat au studiat, de asemenea, stelele și exoplanetele din apropiere. În anul 2017, NASA a lansat ASTERIA, un CubeSat care a observat exoplaneta 55 Cancri e (denumită și Janssen), situată la o depărtare de 44 ani-lumină față de noi. Minisatelitul a devenit astfel cel mai mic instrument care a detectat vreodată o exoplanetă.
Alte două misiuni CubeSat notabile sunt acum în desfășurare. Misiunea HERA, programată pentru octombrie 2024, va desfășura primii sateliți CubeSat ai Agenției Spațiale Europene în spațiul îndepărtat, pentru a studia sistemul de asteroizi Didymos, care orbitează în centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter. Satelitul M-Argo, a cărui lansare este planificată pentru 2025, va studia forma, masa și mineralele de la suprafața unui asteroid încă nedenumit.
Sursa: The Conversation