Astronomii au descoperit cele mai convingătoare indicii ale vieții pe o planetă din afara sistemului nostru solar, însă interpretează rezultatele cu prudență, potrivit unei lucrări publicate în revista The Astrophysical Journal Letters.
Utilizând datele colectate de Telescopul Spațial James Webb (JWST), cercetătorii de la Universitatea Cambridge au identificat posibile urme ale moleculelor de sulfură de dimetil (DMS) și/sau disulfură de dimetil (DMDS) în atmosfera exoplanetei K2-18b. Această exoplanetă este localizată în zona locuibilă a stelei sale, unde condițiile ar putea permite apei să existe în stare lichidă.
Pe Pământ, DMS și DMDS sunt produse exclusiv de către organismele vii, în special de către cele microscopice precum fitoplanctonul marin. Deși este posibil ca aceste molecule de pe K2-18b să provină din procese nebiologice necunoscute, prezența lor oferă un indiciu puternic că viața ar putea exista pe o planetă din afara Sistemului Solar.
Descoperirile au atins nivelul „trei-sigma” de încredere statistică, adică există o șansă de 0,3% ca semnalul să fie un accident. Pentru ca o descoperire științifică să fie confirmată, ea trebuie să atingă o semnificație de „cinci-sigma” – o șansă mai mică de 0,00006% de a se datora unei variații aleatorii.
Observațiile inițiale ale exoplanetei K2-18b, care este de 2,6 ori mai mare decât Pământul și se află la o distanță de 124 de ani-lumină, în Constelația Leului, au dus la identificarea metanului și a dioxidului de carbon în atmosferă. Aceasta a fost prima dată când au fost descoperite molecule cu carbon în atmosfera unei exoplanete din zona locuibilă. Cu toate acestea, un alt semnal, mai slab, a sugerat posibiltatea ca pe K2-18b să se întâmple și altceva.
Pentru a determina compoziția chimică a atmosferei unei planete îndepărtate, astronomii analizează lumina stelei sale în timp ce exoplaneta trece prin fața stelei (exoplaneta se află între stea și Pământ). În timpul acestui tranzit, JWST poate detecta o scădere a strălucirii stelei, iar o mică fracțiune din lumina stelară trece prin atmosfera exoplanetei înainte de a ajunge la noi. Absorbția luminii stelare de către atmosfera exoplanetei lasă o amprentă în spectrul luminii stelei, amprentă pe baza căreia astronomii pot determina compoziția gazoasă a atmosferei exoplanetei.
Sulfura de dimetil și disulfura de dimetil sunt molecule din cadrul aceleași familii de substanțe chimice și ambele sunt considerate biosemnături. Ambele molecule prezintă caracteristici spectrale suprapuse la lungimile de undă observate, însă analizele ulterioare ar putea ajuta la diferențierea lor.
Totuși, concentrațiile de DMS și DMDS din atmosfera planetei K2-18b sunt foarte diferite față de cele din atmosfera planetei noastre, unde ele sunt sub o parte per miliard. Se estimează că pe K2-18b concentrațiile sunt de mii de ori mai mari (zece părți per milion).
Chiar dacă rezultatele sunt foarte interesante, este importantă obținerea unor date suplimentare înainte de a stabili dacă viața a fost descoperită pe o lume extraterestră. Pe K2-18b ar putea exista procese chimice necunoscute care să creeze cele două substanțe chimice.
Sursa: SciTechDaily