Frunzele copacilor ar putea cădea mai devreme toamna datorită schimbărilor climatice, nu mai târziu cum s-a crezut inițial. Astfel, pădurile vor stoca semnificativ mai puțin dioxid de carbon pe măsură ce temperaturile cresc, iar căderea mai devreme frunzelor va afecta insectele și alte specii.
Constantin Zohner, de la ETH din Zurich, și colegii săi au studiat informațiile privind căderea frunzelor toamna în perioada 1948-2015 la șase specii temperate de arbori, inclusiv stejarul (Quercus robur), în peste 4000 de zone din Europa Centrală. Apoi au efectuat două experimente pentru a stabili rolul jucat de dioxidul de carbon și de lumina solară în căderea frunzelor. În cadrul primului experiment au comparat arbori plasați în camere cu niveluri ale dioxidului de carbon similare cu cele din atmosfera din prezent cu arbori plasați în camere unde aceste niveluri erau duble. Prin cel de-al doilea experiment au analiza influența umbrei.
Punând rezultatele cap la cap, echipa a modelat ce s-ar putea întâmpla în anul 2100 dacă omenirea își menține ridicate emisiile de gaze cu efect de seră. În loc de un sezon de creștere mai lung, cu căderea frunzelor mai târziu cu 2-3 săptămâni, cum era de așteptat de la toamnele mai călduroase, Zohner a descoperit că, probabil, căderea frunzelor va avea loc mai devreme cu 3-6 zile decât în prezent.
Aceste experimente și informațiile despre arbori din ultimii 67 de ani sugerează că nivelurile ridicate de dioxid de carbon, temperaturile mai ridicate și lumina fac ca frunzele să fie mai productive în timpul primăverii și verii, ceea ce le grăbește căderea în timpul toamnei. Ceea ce credem că se întâmplă este faptul că plantele au o limită de productivitate internă
, a declarat Zohnler. Deși studiul a analizat arborii din Europa, rezultatele ar putea fi valabile și pentru cei din regiunile temperate ale Americii de Nord și Asiei.
Dacă se dovedește a fi corect, acest fapt are ramificații globale semnificative. Conform calculelor lui Zohler, căderea mai timpurie a frunzelor înseamnă aproximativ o gigatonă de carbon mai puțin stocată la nivel global în fiecare an, ceea ce reprezintă cam o zecime din emisiile anuale ale omenirii.
Sursa: New Scientist