Extinderea zonelor aride ar putea transforma peste 40% din uscat până în 2100

Extinderea zonelor aride ar putea deveni una dintre cele mai importante transformări ale planetei în următoarele decenii. Un nou studiu sugerează că, până la sfârșitul secolului, regiunile caracterizate prin deficit de apă ar putea acoperi până la 40,28% din suprafața terestră a Pământului, fără Antarctica. Nu este vorba despre transformarea întregului uscat în deșert, ci despre o schimbare treptată a condițiilor climatice, care ar putea face numeroase regiuni mai uscate decât sunt astăzi.

Studiul, publicat în Environmental Research Letters, aduce însă și o nuanță importantă. Deși încălzirea globală favorizează uscarea multor regiuni, creșterea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă poate influența modul în care plantele pierd apă. Acest efect trebuie inclus în calculele climatice pentru a obține estimări mai precise.

Ce sunt, de fapt, zonele aride

O zonă aridă nu este neapărat un deșert acoperit de dune. În climatologie, termenul descrie regiuni în care cantitatea de apă adusă de precipitații este mică în raport cu apa care s-ar putea pierde prin evaporare și transpirația plantelor.

Cercetătorii folosesc pentru această clasificare indicele de ariditate, calculat prin raportarea precipitațiilor la evapotranspirația potențială. În studiul analizat, regiunile cu un indice mai mic de 0,65 au fost considerate zone aride. Această categorie include mai multe tipuri de climate, de la regiuni semiaride până la cele hiper-aride.

Diferența este importantă deoarece o regiune poate deveni mai aridă fără să semene imediat cu Sahara. O scădere a disponibilității apei poate afecta pădurile, terenurile agricole și ecosistemele înainte ca peisajul să capete aspectul unui deșert.

Cât de mult s-ar putea extinde zonele aride

Pentru perioada de referință 1994–2023, cercetătorii estimează că zonele aride ocupau aproximativ 38,58% din suprafața terestră a Pământului, fără Antarctica. În funcție de scenariul de emisii analizat, proporția ar putea ajunge la 39,31–40,28% în intervalul 2071–2100.

Diferența poate părea modestă exprimată în procente, dar ea devine impresionantă atunci când este transpusă în suprafață. Scenariul superior ar însemna o extindere de aproximativ 2,37 milioane de kilometri pătrați față de perioada de referință. Este o suprafață comparabilă cu cea a Algeriei sau cu aproximativ 30% din Australia.

Cele mai întinse categorii sunt reprezentate de regiunile semiaride și aride. Studiul estimează că zonele semiaride acoperă în prezent 14,72% din uscat, cele aride 11,24%, regiunile uscat-subumede 6,35%, iar cele hiper-aride 6,27%. Dintre aceste categorii, se estimează că zonele hiper-aride vor înregistra cea mai mare creștere relativă până la sfârșitul secolului.

De ce nu este suficient să privim doar temperatura

Legătura dintre încălzirea globală și uscarea terenurilor pare intuitivă. Temperaturile mai ridicate pot accelera pierderea apei prin evaporare, iar în multe regiuni precipitațiile nu cresc suficient pentru a compensa această pierdere. Totuși, atmosfera și plantele participă la un mecanism mai complex.

Atunci când concentrația de CO₂ crește, plantele își pot închide parțial stomatele, porii microscopici prin care fac schimb de gaze. În anumite condiții, acest lucru reduce cantitatea de apă pierdută prin transpirație. Ca urmare, evapotranspirația potențială poate fi mai mică decât ar indica modelele care nu includ acest efect.

Cercetătorii au folosit un cadru de calcul al evapotranspirației potențiale modificat pentru a ține cont de influența CO₂. Analiza a combinat date meteorologice istorice din perioada 1960–2023 cu proiecții climatice provenite din modelele CMIP6. Rezultatele sunt mai mici decât unele estimări anterioare, care sugerau că zonele aride ar putea ajunge să acopere până la 56% din uscat până în 2100.

Această diferență nu înseamnă că problema dispare. Ea arată cât de mult contează ipotezele și metodele folosite în modelarea climei. Pentru a înțelege cum se va schimba planeta, nu este suficient să știm că temperaturile cresc; trebuie să înțelegem și cum reacționează apa, solul și vegetația.

Australia, Brazilia și Africa, printre regiunile cele mai expuse

Proiecțiile indică schimbări deosebit de pronunțate în Australia, urmată de Brazilia, în timp ce mai multe regiuni din Africa ar putea trece prin transformări extinse ale condițiilor de ariditate. Aceste modificări nu vor fi uniforme, iar unele zone vor fi mai afectate decât altele.

Pentru ecosisteme, consecințele pot fi semnificative. Atunci când condițiile aride se extind în regiuni care au fost anterior mai umede, plantele și animalele pot întâmpina dificultăți în găsirea apei și a hranei. Vegetația care nu se poate adapta suficient de repede poate dispărea local, iar degradarea ecosistemelor poate favoriza, la rândul ei, procesul de deșertificare.

Agricultura este un alt domeniu vulnerabil. O regiune care rămâne utilizabilă pentru culturi în condițiile actuale ar putea necesita mai multă irigație sau soiuri mai rezistente la secetă în viitor. În același timp, extinderea zonelor aride poate accentua competiția pentru resursele de apă și poate îngreuna planificarea dezvoltării durabile.

O schimbare climatică ce poate fi urmărită înainte de a deveni ireversibilă

Studiul nu spune că peste 40% din Pământ va deveni deșert și nici că toate regiunile aride se vor extinde în același ritm. El descrie o posibilă schimbare a distribuției climatice a uscatului, în care condițiile de deficit de apă ar putea ocupa suprafețe mai mari decât în prezent.

Autorii subliniază că actualizarea estimărilor este importantă tocmai pentru că zonele aride sunt deosebit de vulnerabile. O mai bună înțelegere a modului în care se modifică aceste regiuni poate ajuta la pregătirea măsurilor de adaptare, la protejarea ecosistemelor și la gestionarea mai eficientă a resurselor de apă.

Extinderea zonelor aride nu este, așadar, doar o problemă a deșerturilor deja existente. Este și o posibilă transformare a unor regiuni care astăzi par suficient de umede pentru a susține păduri, agricultură și ecosisteme complexe. Iar modul în care vom răspunde acestei schimbări va depinde nu doar de evoluția climei, ci și de capacitatea noastră de a proteja apa, solul și vegetația înainte ca degradarea lor să devină mult mai dificil de oprit.