Carbonul și ciclul carbonului reprezintă coloana vertebrală a vieții de pe Pământ. Compușii de carbon reglează temperatura planetei, alcătuiesc hrana pe care o consumăm și funizează energia care ne alimentează economia globală.
Cea mai mare parte a carbonului este stocată în roci și sedimente. O altă parte se află în oceane, atmosferă și organismele vii. Toate acestea reprezintă rezervoarele prin care circulă carbonul.
Stocarea și schimbul de carbon
Carbonul se deplasează dintr-un rezervor de stocare în altul printr-o varietate de mecanisme. De exemplu, în lanțul trofic, plantele preiau carbonul din atmosferă și îl introduc în biomasă prin fotosinteză. Ele utilizează energia soarelui pentru a combina dioxidul de carbon din atmosferă cu hidrogenul și oxigenul din apă pentru a forma molecule de zaharuri (glucide). Animalele care consumă plantele digeră moleculele de zahăr pentru a-și obține energia necesară corpului.
Respirația, excreția și descompunerea eliberează carbonul înapoi în atmosferă sau sol, fapt care întreține ciclul carbonului.
Oceanele joacă un rol esențial în stocarea carbonului, deoarece ele conțin de 50 de ori mai mult carbon decât atmosfera. Între suprafața apei oceanice și atmosferă poate avea loc un schimb rapid de carbon în ambele direcții, însă carbonul poate fi stocat timp de secole în adâncurile oceanelor.
Rocile (cum este calcarul) și combustibilii fosili (cum sunt cărbunii și petrolul) constituie rezervoare de stocare care conțin carbonul provenit de la plantele și animalele ce au trăit cu milioane de ani în urmă. După ce aceste organisme au murit, procesele geologice lente le-au capturat carbonul și l-au transformat în aceste resurse naturale. Procese precum eroziune eliberează acest carbon înapoi în atmosferă în mod lent, în timp ce activitatea vulcanică îl poate elibera foarte repede. Arderea combustibililot fosili în autovehicule și centralele de producere a energiei electrice este o altă cale prin care acest carbon este eliberat rapid în atmosferă.
Modificările din ciclul carbonului
Activitățile umane au un impact enorm asupra ciclului carbonului. Arderea combustibililor fosili, schimbarea folosinței terenurilor și utilizarea calcarului la producerea betonului transferă cantități semnificative de carbon în atmosferă. Drept urmare, cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă crește într-un ritm rapid; deja ea este mai mare decât oricând în ultimii 3,6 miliarde de ani.
Oceanele absorb o mare parte a dioxidului de carbon rezultat din arderea combustibililor fosili. Acest dioxid de carbon suplimentar duce la scăderea pH-ului oceanului, printr-un proces numit acidificarea oceanului. Aceasta perturbă capacitatea organismelor marine (inclusiv coralii și melcii) de a-și construi cochiliile și scheletele.
Sursa: NOAA