Ce este bine să știm despre dioxine

Dioxinele sunt un grup de compuși chimici foarte toxici dăunători sănătății. Ele pot cauza probleme cu reproducerea, dezvoltarea și sistemul imunitar. De asemenea, pot perturba hormonii și pot duce la cancer.

Dioxinele, care sunt cunoscute ca poluanți organici persistenți (POP), pot rămâne în mediu mulți ani. Ele sunt peste tot în jurul nostru.

Unele țări încearcă să reducă producția de dioxine în industrie. În Statele Unite, oamenii nu produc sau folosesc dioxine în comerț, dar acestea pot fi un produs secundar al altor procese.

Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) și alte organisme au redus producția de dioxină din SUA cu 90% din anul 1987. Cu toate acestea, dioxinele nu sunt ușor de eliminat. Ele pot proveni din surse naturale precum vulcanii și incendiile de pădure, pot trece granițele și nu se descompun repede, așa că rămân în mediu mult timp.

De unde provin dioxinele?

Dioxinele sunt substanțe chimice toxice prezente aproape peste tot în lume. Dioxina pură arată ca niște ace albe, cristaline. În mediu, totuși, substanța este prezentă sub formă de particule microscopice pe care oamenii nu le pot vedea.

Sursele de dioxine includ:

• procese de ardere, cum ar fi arderea resturilor din curte și incinerarea deșeurilor comerciale sau municipale;
• utilizarea combustibililor, cum ar fi lemnul, cărbunele sau petrolul;
• fenomene naturale, cum ar fi activitatea vulcanică și incendiile forestiere;
• procese industriale, cum ar fi albirea cu clor a pastei de hârtie și topirea;
• producerea unor erbicide şi pesticide;
• dezmembrarea și reciclarea produselor electronice;
• fumatul de țigarete.

Dioxinele pot călători pe distanțe lungi în aer sau apă. Când se așează pe sol și în sedimente, ele pot rămâne acolo mult timp deoarece se descompun lent.

Peștii și alte organisme pot înghiți sau absorbi dioxinele astfel încât acestea să intre în lanțul trofic. Animalele tind să aibă concentrații mai mari decât plantele, apa, solul sau sedimentele. La animale, dioxinele tind să se acumuleze în grăsime.

Expunerea la dioxine poate apărea prin:

• consumarea de alimente, în special grăsimi animale, unde s-au acumulat dioxine;
• apa potabilă în care s-au depus dioxine sau unde există contaminare din industrie;
• inhalarea vaporilor sau a aerului care conține urme de dioxine;
• ingerarea accidentală a solului care conține dioxine;
• absorbția dioxinelor prin contactul pielii cu aerul, solul sau apa.

Dioxinele pot rămâne în organism mult timp. Pot trece 7-11 ani pentru ca toxicitatea unei dioxine să se reducă la jumătate din nivelul său original.

Contaminare majoră

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cele mai multe rapoarte de contaminare cu dioxine apar în țările industrializate unde există un sistem de monitorizare și raportare. În alte locuri, nivelurile ridicate de dioxină pot rămâne neraportate.

Au existat unele cazuri de contaminare majoră. Iată câteva exemple:

• în 2008, hrana pentru animale contaminată a condus la produse din carne de porc din Irlanda cu un conținut de dioxine de peste 200 de ori nivelurile permise;
• în 1999, eliminarea ilegală a uleiurilor industriale a dus la contaminarea hranei pentru animale și a produselor alimentare de origine animală din Belgia și din alte țări;
• în 1976, un accident industrial a produs un nor de substanțe chimice toxice, inclusiv dioxine, care a afectat mii de oameni din Italia.

În 2004, Viktor Iuşcenko, preşedintele Ucrainei, a fost otrăvit intenţionat cu dioxine.

Dioxinele din alimente

Când dioxinele pătrund într-un animal din lanțul trofic, ele se acumulează în grăsime. Peste 90% din expunerea umană la dioxine vine din alimente – în principal produse de origine animală, cum ar fi lactatele, carnea, peștele și crustaceele.

Cercetări mai vechi au raportat urme de dioxine în următoarele alimente:

• pește de apă dulce;
• unt;
• brânză;
• hot-dog și bologna;
• lapte uman (de la alăptare);
• înghețată;
• ouă;
• pește oceanic;
• carne de pui, vită și porc.

Dintre toate acestea, peștii de apă dulce conțineau de departe cele mai mari cantități.

Pentru a reduce riscul de expunere la dioxinele din alimente, OMS recomandă:

• alegerea cărnii slabe și a peștelui;
• îndepărtarea grăsimii la prepararea cărnii;
• diversificarea dietei pentru a reduce riscul expunerii la o concentrație mare dintr-un anumit aliment;
• preferarea fructelor, legumelor și cerealelor integrale în detrimentul cărnii și peștelui, acolo unde este posibil.

Atunci când pescuiesc pentru hrană, Institutul Național de Științe ale Sănătății Mediului (NIEHS) sfătuiește oamenii să se informeze mai întâi de la autoritățile locale despre nivelul actual de dioxine.

Dioxinele din tampoane

Unii oameni și-au exprimat îngrijorarea cu privire la dioxinele din produsele menstruale și sanitare, în special tampoanele.

Înainte de sfârșitul anilor 1990, producătorii foloseau clorul pentru albire în producția de tampoane, iar nivelurile de dioxină erau mai mari. În prezent nu mai este folosită albirea cu clor și, ca urmare, nivelul de dioxină din aceste produse a scăzut.

Cu toate acestea, un articol pe care NIEHS l-a publicat în 2014 notează că nu există suficiente cercetări pentru a arăta modul în care substanțele chimice din tampoane pot afecta sănătatea unei persoane.

Dioxinele din sticlele de apă

În trecut, unii oameni au susținut că sticlele de apă din plastic conțin dioxine, însă experții spun că acest lucru nu este adevărat.

Ei avertizează, totuși, că sticlele de apă conțin ftalați de bisfenol A (BPA), care pot duce la probleme hormonale și endocrine și, eventual, la probleme de reproducere.

Tipuri de dioxine

Există câteva sute de dioxine, care sunt încadrate în trei familii strâns înrudite.

Acestea sunt:

• dibenzo-p-dioxinele policlorurate (PCDD);
• dibenzofurani policlorurați (PCDF);
• unii bifenili policlorurați (PCB).

Oamenii nu creează PCDD și PCDF în mod intenționat. Acestea apar ca produse secundare ale activităților umane sau din cauza proceselor naturale.

PCB-urile sunt produse fabricate, dar producătorii nu le mai fabrică în S.U.A.

Uneori, oamenii folosesc și termenul de dioxină pentru a se referi la 2,3,7,8-tetraclorodibenzo-p-dioxină (TCDD), una dintre cele mai toxice dioxine. Experții au legat TCDD de erbicidul Agent Orange, pe care oamenii l-au folosit în timpul războiului din Vietnam pentru a scutura frunzele copacilor.

Riscuri pentru sănătate

Oamenii de știință au făcut legătura dintre expunerea la dioxine și diferite efecte adverse, inclusiv:

• cancer;
• dizabilități congetinale;
• pierderea sarcinii;
• scăderea fertilității;
• număr redus de spermatozoizi și niveluri scăzute de testosteron;
• endometrioză;
• diabet;
• dificultăți în învățare;
• surpimarea sistemului imunitar;
• probleme pulmonare;
• boli ale pielii.

Dioxinele pot trece de la mamă la un făt în timpul sarcinii și de la mamă la copil prin alăptare. Dacă se întâmplă acest lucru, ele ar putea duce la probleme de dezvoltare neurologică.

Riscurile depind de o varietate de factori, printre care:

• nivelul de expunere;
• când a avut loc expunerea;
• durata și frecvența expunerii.

Potrivit OMS, totuși, expunerea de fond la care sunt supuși majoritatea oamenilor în viața de zi cu zi este puțin probabil să fie periculoasă.

Simptomele intoxicării cu dioxină

Deși apare rar, nivelurile ridicate de expunere într-un timp scurt pot duce uneori la cloracnee. Această boală gravă a pielii produce leziuni asemănătoare acneei, în principal pe față și pe partea superioară a corpului. Cloracneea se poate întâmpla dacă există un accident sau un eveniment semnificativ de contaminare.

Alte efecte posibile ale expunerii includ:

• iritații ale pielii;
• decolorarea pielii;
• leziuni hepatice ușoare.

Reducerea expunerii

Testarea dioxinelor la oameni nu este disponibilă în mod obișnuit, dar unele măsuri pot ajuta la reducerea riscului de expunere. Ele includ:

• evitarea cărnurilor grase sau îndepărtarea grăsimii de pe carne înainte de prepararea acesteia;
• verificarea nivelurilor de dioxină din apele locale înainte de a pescui pentru hrană;
• urmarea cele mai bune practici atunci când se efectuează arderea resturilor din curte.

Autoritățile de mediu notează că arderea deșeurilor în curtea casei poate crea niveluri de dioxine mai mari decât cele de la incineratoarele industriale. Arderea în curte eliberează poluanți la nivelul solului, unde este mai probabil să afecteze oamenii și să intre în lanțul alimentar.