Câmpul magnetic al Pământului protejează viața de pe planetă de efectele dăunătoare ale particulelor cosmice. Însă cândva în urmă cu între 590 și 565 de milioane de ani, această pătură protectoare pare să fi fost mult mai subțire, fapt care ar fi avut efecte însemnate asupra dezvoltării vieții. Acestea sunt concluziile unui studiu recent, publicat în revista Communications Earth & Environment.
Un câmp magnetic mai slab ar fi dus la creșterea nivelurilor de oxigen din atmosfera Pământului și din oceane înregistrate în acea perioadă.
Câmpul magnetic al Pământului este rezultatul agitației continue a fierului topit din nucleul planetei noastre. Având o putere de doar 0,00005 tesla, el reprezintă circa zece miimi din intensitatea câmpului magnetic al unui echipament cu rezonanță magnetică nucleară. Chiar dacă ar putea părea că nu este atât de mare, această putere este suficientă pentru ca unele animale să o perceapă și să o utilizeze în navigație.
Puterea câmpului magnetic al planetei noastre fluctuează, de obicei la o scară de timpului de ordinul miilor și milioanelor de ani. De exemplu, rocile cu o vechime de 565 de milioane de ani, descoperite în Canada, conțin minerale magnetice ce sugerează un câmp magnetic având o putere de doar o zecime din cea de astăzi. Câmpul magnetic devine periodic mai slab în timpul evenimentelor numite inversări de câmp magnetic, însă este puțin probabil ca rocile descoperite în Canada să reflecte aceste evenimente cu durată redusă, spune John Tarduno, geofizician la Universitatea Rochester din New York, care a studiat rocile din Canada.
Câmpul magnetic al Pământului
Câmpul magnetic al Pământului (sau câmpul geomagnetic) este un câmp magnetic puternic care se întinde de la interiorul Pământului [...]
Aceeași echipă de cercetători a examinat roci descoperite în Brazilia, cu o vârstă de 590 de milioane de ani. Atunci câmpul magnetic al Pământului era chiar mai slab, de doar 1/30 din valoarea de astăzi. Aceasta este cea mai mică putere a câmpului magnetic al planetei noastre înregistrată vreodată, fiind aproape de pragul colapsului.
Analiza rocilor din acea perioadă sugerează că puterea câmpului magnetic a rămas slabă timp de circa 25 de milioane de ani, exact în Perioada Ediacaran, când nivelurile de oxigen din atmosferă și oceane au crescut. Tot în acea perioadă în oceanele lumii au început să prolifereze animalele macroscopice.
Potrivit noului studiu, ar putea exista o legătură între aceste două evenimente. Deoarece un câmp magnetic mai slab ar fi însemnat o protecție mai redusă împotriva particulelor cosmice, acestea ar fi descompus moleculele de apă din atmosfera Pământului. Hidrogenul, fiind un gaz extrem de ușor, ar fi scăpat rapid în spațiu, în timp ce oxigenul ar fi rămas în urmă. În decursul timpului, acest dezechilibru ar fi favorizat o atmosferă și oceane mai bogate în oxigen.
Animalele mai mari și mai mobile apărute în Ediacaran ar fi utilizat tot acest oxigen, deoarece nu este un secret faptul că animalele mai masive au nevoie de mai mult oxigen decât cele microscopice. De aceea, acest eveniment de oxigenare a pregătit scena pentru viețuitoarele de mari dimensiuni.
Sursa: Science News