Înființat în anul 1872, Parcul Național Yellowstone este primul parc național din America. Parcul este localizat în statele Wyoming, Montana și Idaho și găzduiește o mare varietate de specii sălbatice, inclusiv urși grizzly, lupi, bizoni și elani.
Yellowstone se află pe un domeniu vulcanic extins care, cu milioane de ani în urmă, a avut unele dintre cele mai mari erupții cunoscute pe Pământ. Această moștenire îl face locul celei mai mari concentrații de gheizere de pe planeta noastră (inclusiv cunoscutul Old Faithful) și al unora dintre cele mai extraordinare izvoare termale din lume.
Parcul Național Yellowstone se întinde pe o suprafața de 8.987 de kilometri pătrați și cuprinde lacuri, canioane, râuri și lanțuri muntoase. Parcul cuprinde și o parte din Munții Stâncoși, motiv pentru care are o altitudine medie de 2.440 m, punctul cel mai înalt fiind Eagle Peak, cu o altitudine de 3.462 m.
În anul 1978, Parcul Național Yellowstone a fost inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
Oameni
Oamenii și Yellowstone au o istorie îndelungată. Popoarele native americane au început să folosească Yelowstone ca teren de locuit și vânătoare încă de acum circa 11.000 de ani. În anul 1872, când Statele Unite încă erau o națiuni tânără, Yellowstone a devenit primul parc național, iar acum este recunoscut la nivel internațional drept unul dintre cele mai magnifice parcuri. În fiecare an, el este vizitat de oameni din toate colțurile lumii care vor să îi admire minunățiile naturale și viața sălbatică.
Viața sălbatică
Yellowstone este bine cunoscut pentru mamiferele sale, printre care se numără bizonii, urșii grizzly, lupii cenușii, elanii, caprele de munte, antilopele americane, leii de munte etc. De fapt, în Parc trăiesc 67 de specii diferite de mamifere.
Parcul Național Yellowstone cuprinde numeroase tipuri diferite de habitate sălbatice. În apropierea vârfurilor munților există tundrele alpine – zone uscate, stâncoase și lipsite de copaci, în care trăiesc plante pitice și câteva mamifere, cum sunt caprele de munte și pika. Alte părți ale Yellowstone sunt pajiști montane, care oferă oaze luxuriante pentru flori sălbatice și arbuști, de la altitudini de 1.800 m până la 3.350 m.
Datorită ninsorilor abundente din timpul iernii, pajiștile montane rămân adesea umede tot timpul anului. Elanii, antilopele americane și căprioarele-catâr frecventează aceste habitate.
Pajiștile de stepă reprezintă un alt tip de habitat, în care trăiesc bizonii. Ele sunt zone lipsite de arbori, dar bogate în arbuști și plante erbacee, cu umiditate scăzută și temperaturi sezoniere extreme.
Yellowstone este un ecosistem adaptat la viața sălbatică. Multe dintre plantele sale prezintă adaptări care le permită să supraviețuiască la incendii, ca de exemplu rădăcinile care continuă să trăiască chiar dacă părțile aeriene ale planetei au fost arse. De fapt, unele plante au nevoie de foc pentru a se reproduce. De exemplu, specia de pin Pinus contorta are nevoie ca focul să-i ardă rășina care îi ține conurile închise până când incendiile creează noi spații în care puieții să se dezvolte.
Amenințări și conservare
Atunci când Parcul Național Yellowstone a fost înființat, scopul său a fost protejarea gheizerelor și a izvoarelor termale, mai puțin gama largă de viețuitoare sălbatice, care atunci nu erau prea bine înțelese. În cazul speciilor de animale mari, cum sunt urșii grizzly, lupii și elanii, nu este clar unde se termină granițele parcului. Multe dintre aceste mamifere au nevoie de areale extinse și de coridoare de migrație pentru a ajunge la locurile de reproducere. Drept urmare, animalele migrează a afara limitelor parcului, în zone neprotejate.
Regiunea din jurul Parcului Național Yellowstone este adesea o zonă de conflict între animalele sălbatice și oameni.