Pe scurt
Cercetătorii au identificat 19 virusuri la țestoasele marine, dintre care șapte nu fuseseră documentate până acum la nicio specie. Descoperirea oferă o imagine mult mai clară asupra lumii virale a acestor animale și ar putea ajuta cercetătorii să identifice mai rapid agenții responsabili de eventuale epidemii.
Pentru țestoasele marine, amenințările sunt de obicei asociate cu ceea ce poate fi văzut: poluarea oceanelor, braconajul, degradarea habitatelor sau capturile accidentale în echipamentele de pescuit. Există însă și pericole care se ascund complet de privirea noastră. Printre acestea se numără virusurile, iar un nou studiu arată că lumea virală a țestoaselor marine este mult mai puțin cunoscută decât se credea.
Cercetătorii au identificat 19 virusuri în probe provenite de la țestoase marine, iar șapte dintre ele nu fuseseră niciodată documentate la nicio specie. Unul dintre virusurile descoperite este atât de diferit de cele cunoscute încât ar putea aparține unei familii virale complet noi.
Descoperirea nu înseamnă că aceste virusuri sunt neapărat periculoase pentru țestoase. Dimpotrivă, oamenii de știință subliniază că multe dintre ele s-ar putea să nu provoace niciodată boli. Importanța studiului constă în faptul că, pentru prima dată, cercetătorii încep să construiască o hartă a acestei lumi microscopice ascunse.
O pată oarbă în studiul sănătății țestoaselor marine
Țestoasele marine au fost afectate de boli virale și în trecut, însă identificarea exactă a agenților responsabili nu a fost întotdeauna posibilă. În lipsa unor metode de diagnostic adecvate, unele infecții au rămas pur și simplu neexplicate.
Această problemă este importantă pentru conservarea speciilor. Atunci când un animal deja vulnerabil începe să prezinte simptome neobișnuite, cercetătorii trebuie să știe ce agenți infecțioși circulă în mod normal în populația respectivă pentru a putea identifica ceea ce este cu adevărat neobișnuit.
Până acum, oamenii de știință identificaseră mai puțin de o duzină de virusuri cunoscute ca fiind capabile să îmbolnăvească țestoasele marine. În același timp, cinci dintre cele șapte specii de țestoase marine existente în lume sunt considerate amenințate sau pe cale de dispariție. Într-o astfel de situație, apariția unei boli infecțioase într-o populație deja fragilă poate reprezenta o problemă serioasă.
Studiul a pornit, de altfel, de la o descoperire anterioară. Oamenii de știință identificaseră un virus asociat cu o boală neurologică fatală la țestoase acvatice. Descoperirea a ridicat o întrebare firească: ce alte virusuri există în aceste animale și pe care încă nu le-am observat?
O hartă virală înainte de apariția unei epidemii
Pentru a răspunde la această întrebare, cercetătorii au analizat probe provenite de la țestoase marine de pe coastele Atlanticului și Pacificului ale Statelor Unite. Probele au venit atât de la animale aflate în centre de reabilitare, cât și de la țestoase sălbatice care au fost capturate pentru prelevarea probelor și apoi eliberate.
În studiul publicat în Infection, Genetics and Evolution, cercetătorii au analizat 77 de probe gastrointestinale provenite de la șase specii de țestoase marine, aflate în condiții de sănătate diferite. Prin secvențiere genetică aleatorie au fost detectate 48 de virusuri care nu infectau plante sau bacterii. Dintre acestea, 19 au putut fi caracterizate suficient pentru o analiză filogenetică detaliată.
Aici se află una dintre cele mai importante contribuții ale studiului. Oamenii de știință nu au încercat doar să găsească virusuri care provoacă deja boli. Ei au vrut să afle ce virusuri există în primul rând. Rezultatul este un fel de inventar biologic care poate deveni o bază de comparație pentru viitor.
Dacă, de exemplu, o epidemie ar apărea într-o populație de țestoase marine, cercetătorii ar putea compara virusurile găsite la animalele bolnave cu această bază de date. În loc să pornească de la zero, ar avea deja o imagine a virusurilor care circulă în mod obișnuit. În cazul unei boli care evoluează rapid, această diferență poate fi esențială.
Șapte virusuri pe care știința nu le mai întâlnise
Analiza genetică a celor 19 virusuri caracterizabile a arătat că acestea aparțin la opt familii virale. Studiul a identificat 16 virusuri cu ARN și trei cu ADN, iar șapte dintre virusurile caracterizate sunt considerate posibile specii virale noi. Cercetătorii au identificat, de asemenea, un posibil gen viral nou și alte 11 secvențe virale care par noi, dar provin din grupuri pentru care nu există încă criterii suficient de clare pentru delimitarea speciilor.
Se evidențiază un detaliu și mai spectaculos: șapte dintre virusuri nu fuseseră documentate anterior la nicio specie. Unul dintre ele era atât de diferit de virusurile cunoscute încât cercetătorii l-au asociat cu posibilitatea existenței unei familii virale complet noi.
Această descoperire spune însă mai mult despre cât de puțin cunoaștem virusurile marine decât despre existența unei noi amenințări pentru țestoase.
Un virus nou nu este sinonim cu un virus periculos. Pentru ca cercetătorii să stabilească dacă unul dintre acești agenți provoacă boli, va fi nevoie de studii suplimentare care să compare animalele sănătoase cu cele bolnave și să urmărească relația dintre prezența virusului și apariția simptomelor. Cu alte cuvinte, descoperirea este începutul unei investigații, nu concluzia ei.
Virusuri care par să circule prin rețeaua trofică marină
O altă observație interesantă a cercetătorilor este că unele dintre virusurile identificate sunt înrudite genetic cu virusuri cunoscute anterior de la nevertebrate acvatice și pești. Această asemănare nu demonstrează că virusurile au trecut de la pești sau nevertebrate la țestoase. Analiza genetică nu poate stabili singură traseul exact al unui virus și nici nu demonstrează că acesta provoacă o boală.
Totuși, rezultatul ridică o întrebare fascinantă despre modul în care materialul genetic viral poate circula în ecosistemele marine.
Țestoasele marine fac parte din rețele trofice complexe. Ele consumă organisme marine, intră în contact cu apa și sedimentele și parcurg uneori distanțe foarte mari de-a lungul vieții. Într-un asemenea sistem, virusurile și fragmentele lor genetice pot ajunge în contact cu numeroase gazde.
Pentru cercetători, aceste relații sunt încă în mare parte necunoscute. Tocmai de aceea, faptul că unele virusuri descoperite la țestoase sunt înrudite cu virusuri asociate altor organisme marine oferă o nouă direcție de cercetare.
De ce contează virusurile la țestoasele marine
Poate cel mai important rezultat al studiului nu este nici măcar numărul de virusuri descoperite, ci schimbarea perspectivei asupra sănătății țestoaselor marine.
Conservarea acestor animale s-a concentrat în mod firesc asupra amenințărilor produse de oameni: reducerea poluării, protejarea plajelor de reproducere, combaterea braconajului și limitarea capturilor accidentale. Toate acestea rămân esențiale, dar sănătatea populațiilor depinde și de factori biologici mai greu de observat.
Virusurile fac parte din această categorie. Majoritatea celor descoperite în noul studiu s-ar putea să nu provoace niciodată o boală. Dar, pentru a putea identifica un virus periculos atunci când apare, cercetătorii trebuie să știe mai întâi care este diversitatea virală normală a țestoaselor.
Aici se află valoarea unei astfel de „hărți” microscopice. Ea transformă necunoscutul complet într-un necunoscut care poate fi urmărit, comparat și studiat.
În cazul țestoaselor marine, care se confruntă deja cu numeroase presiuni asupra populațiilor, această informație poate deveni extrem de importantă. Oamenii de știință au acum o bază de referință care poate fi folosită pentru cercetările viitoare asupra bolilor și pentru identificarea eventualelor virusuri asociate cu apariția unor epidemii.
Sursa: Earth.com