Principala explicație a originii satelitului natural al planetei noastre este aceea că o planetă de mărimea lui Marte, denumită Theia, a lovit Pământul la începuturile sale și a dislocat în spațiul cosmic un nor de resturi din care apoi s-a format Luna. Ultimele simulări pe calculator sugerează că presupusele resturi ale lui Theia rămase în interiorul planetei noastre ar fi declanșat și procesul de subducție a plăcilor tectonice.
Această teorie oferă o explicație coerentă a modului în care planeta noastră a ajuns să aibă un satelit natural și plăci tectonice în mișcare, putând ajuta la căutarea altor lumi asemănătoare cu a noastră.
Dintre toate lumile extraterestre descoperite până acum, doar în cazul Pământului a fost confirmată existența plăcilor tectonice. Timp de miliarde de ani, acestea s-au deplasat, s-au ciocnit și au intrat una sub alta, dând naștere continentelor, ridicând munții și formând gropile din adâncurile oceanelor. Însă toate aceste remodelări au șters și urmele istoriei începuturilor planetei noastre, inclusiv modul și perioada în care a început tectonica plăcilor.
Au fost propuse mai multe teorii privind inițierea procesului de subducție a plăcilor tectonice, un proces prin care o placă alunecă sub alta. Cercetătorii au ales se studieze mai amănunțit două zone din mantaua inferioară a Pământului de dimensiunea unui continent, denumite provincii magmatice cu viteză de forfecare redusă. Acestea sunt regiuni prin care undele seismice se deplasează cu viteze anormal de reduse. Autorii noului studiu sugerează că aceste mase misterioase ar putea fi rămășițele dense ale lui Theia, adânc îngropate sub scoarța terestră.
Echipa de cercetători a utilizat computerul pentru a simula impactul cu Theia și pentru a afla modul în care rămășițele acesteia ar fi putut influența curgerea rocilor în interiorul Pământului. Rezultatele au arătat că, odată ce aceste mase de material extraterestru fierbinte s-au scufundat la baza mantalei, ele ar fi putut împinge mase mari de rocă fluidă înspre partea superioară a mantalei, sub scoarță. Pe măsură ce acest flux de materie ascendent a continuat, o parte a acestei materii a ajuns la suprafață și a prins sub ea largi porțiuni (plăci) ale scoarței, declanșând procesul de subducție la 200 de milioane de ani după formarea Lunii.
Chiar dacă simulările sugerează că provinciile magmatice cu viteză de forfecare redusă ar fi jucat un rol în declanșarea procesului de subducție, încă nu este clar dacă aceste mase de material au provenit de pe Theia.
Sursa: Science News