Punctele de control imunitar reprezintă o parte importantă a sistemului imunitar. Rolul lor este de a împiedica răspunsul imunitar să fie prea puternic astfel încât să distrugă celulele sănătoase din corp.
Punctele de control imunitar se activează atunci când proteinele de pe suprafața limfocitelor T (un tip de celule imunitare) recunosc și se leagă de proteinele lor partenere de pe alte celule, cum ar fi celulele tumorale. Aceste proteine poartă denumirea de proteine de control imunitar. Atunci când proteina de control și perechea sa se leagă, ele transmit un semnal „off” (închis) către limfocitele T. Acest lucru poate împiedica sistemul imunitar să distrugă cancerul.
Medicamentele imunoterapeutice denumite inhibitori ai punctelor de control imunitar funcționează prin blocarea proteinelor de control de la legarea lor cu proteinele partener. Aceasta împiedică transmiterea semnalului „off” și permite celulelor T să ucidă celulele canceroase.
Un astfel de medicament acționează asupra proteinei de control CTLA-4. Alți inhibitori ai punctelor de control imunitar acționează asupra proteinei de control numite PD-1 sau asupra proteinei sale partener PD-L1. Unele tumori dezactivează celulele T prin producerea unor cantități mari de PD-L1.
Inhibitorii punctelor de control imunitar sunt aprobate pentru a trata o serie de tipuri de cancere, cum ar fi: cancerul de sân, cancerul de vezică urinară, cancerul cervical, cancerul de colon, cancerul de cap și gât, limfomul Hodgkin, cancerul de ficat, cancerul pulmonar, cancerul celulelor renale, cancerul de piele, cancerul de stomac și orice tumoare solidă care nu își poate repara erorile din ADN apărute atunci când ADN-ul este copiat.
Inhibitorii punctelor de control imunitar pot provoca o serie de efecte adverse, care depind de starea de sănătate de dinaintea aplicării tratamentului, de tipul de cancer și de stadiul acestuia, de tipul și doza inhibitorului.
Efectele secundare mai frecvente sunt diareea, stările de oboseală și erupțiile cutanate. Efectele adverse mai rare pot include inflamații extinse, care, în funcție de organul afectat, pot duce la:
- modificări ale culorii pielii, erupții cutanate și senzația de mâncărime, cauzate de inflamarea pielii;
- tuse și dureri în piept, cauzate de inflamarea plămânilor;
- dureri de burtă și diaree, cauzate de inflamarea colonului;
- diabet, cauzat de inflamarea pancreasului;
- hepatită (inflamarea ficatului);
- hipofizită (inflamarea glandei pituitare);
- miocardită (inflamarea mușchiului inimii);
- nefrită (inflamarea rinichilor) și insuficiență renală;
- tiroidă hiperactivă sau hipoactivă;
- probleme ale sistemului nervos, cum sunt oboseală musculară, stări de amorțeală și dificultăți de respirație.
Sursa: National Cancer Institute