Primele oceane de pe planeta noastră ar fi avut culoarea verde, nu albastrul pe care îl observăm astăzi. Această posibilitate interesantă este sugerată de către cercetătorii de la Universitatea din Nagoya, Japonia, care au descoperit dovezi că cianobacteriile, jucători-cheie în procesul de evoluție a vieții, prosperau odinioară în mări de culoare verde.
Noul studiu, care a fost publicat în revista Nature Ecology & Evolution, clarifică unele aspecte ale Marelui Eveniment de Oxidare, o perioadă din istoria Pământului în care cianobacteriile au început să desfășoare procesul de fotosinteză, producător de oxigen. Prin absorbția energiei solare pentru a genera oxigen, aceste microorganisme au inițiat modificări dramatice la nivelul atmosferei Pământului, ducând în final la dezvoltarea formelor de viață dependente de oxigen.
În zilele noastre, plantele sunt principalele organisme producătoare de oxigen, utilizând clorofila pentru a capta lumina solară. Cu toate acestea, primele cianobacterii nu utilizau doar pigmenții clorofilieni, ci și alți pigmenți denumiți ficobiline, care jucau un rol-cheie în sistemele lor de absorbție a luminii. Drept urmare, oamenii de știință japonezi au căutat să înțeleagă de ce aceste organisme arhaice utilizau ambele tipuri de pigmenți, o adaptare care ar fi putut modela culoarea și chimia primelor oceane de pe Pământ.
Utilizând simulări avansate, echipa de cercetători a descoperit că spectrul luminii subacvatice din era geologică Arheozoic (Arhaic) – din urmă cu 4 miliarde de ani până în urmă cu 2,5 miliarde de ani – s-a deplasat spre verde datorită precipitării fierului. În acele vremuri, oceanele conțineau mari cantități de ioni de fier feros, care erau eliberați prin izvoarele hidrotermale. Marele Eveniment de Oxidare a modificat acest echilibru, deoarece oxigenul a reacționat cu fierul, transformându-l din fier feros în fier feric.
Fierul feric are proprietăți diferite, ca de exemplu faptul că este insolubil, ceea ce duce la precipitarea sa sub forma unor particule asemănătoare ruginii. Prezența acestor particule bogate în fier a modificat lungimile de undă ale luminii ce putea pătrunde prin apă. Deoarece aceste particule absorbeau în mod preferențial lumina roșie și albastră, doar lumina verde era transmisă, făcând ca mediul subacvatic să fie dominat de nuanțe verzui.
Analiza genetică a arătat că cianobacteriile aveau o ficobilină specializată denumită ficoeritrină, care absorbea eficient lumina verde. Această adaptare le-a permis să supraviețuiască în oceanele verzi, bogate în fier.
Implicații asupra căutării vieții extraterestre
Studiu cercetătorilor din Japonia ar putea fi de ajutor în căutarea vieții pe alte planete din univers. Pe Pământ, oceanele apar albastre deoarece apa absoarbe lumina roșie și o reflectă pe cea albastră; totuși, oceanele din Arhaic ar fi putut reflecta lumina verde datorită precipitării fierului. Drept urmare, căutarea unor oceane verzi ar putea fi folosită ca indiciu al existenței vieții pe alte planete.
Datele de teledetecție arată că apele bogate în hidroxid de fier, cum sunt cele din jurul Insulei Iwo din Arhipelagul Satsunan, par vizibil mai strălucitoare decât oceanele albastre tipice. Acest lucru ne face să credem că oceanele verzi ar putea fi observate de la o distanță mai mare, făcându-le mai ușor de detectat, conchid autorii studiului.
Sursa: SciTechDaily