Viața în spațiul cosmic: de ce suntem așa de speciali?

publicat de Florin Mitrea
619 vizualizări
Exoplaneta Keppler-22b

Universul este vast, cu un număr de planete estimat la 70 de cvintilioane – adică numărul 70 urmat de alte 18 zerouri. Doar în galaxia Calea Lactee, unde ne aflăm noi, există miliarde de planete.

Având în vedere aceste cifre, Pământul ar putea părea nesemnificativ în marea rânduire a lucrurilor. Acest fapt duce la următoarea întrebare: suntem cu adevărat singuri în vastitatea universului? Cu siguranță ar trebui să mai existe alte planete cu viață, nu este așa?

Aceasta este o întrebare la care organizații precum NASA au încercat să răspundă de decenii. Utilizând telescoape precum Hubble și James Webb, NASA poate studia planetele în privința potențialului lor de a fi locuibile.

Cu toate acestea, oricât de puternice ar fi aceste telescoape, ele nu pot fi utilizate pentru detectarea prezenței vieții extraterestre. Și chiar dacă au existat numeroase indicii ale unor planete potențial locuibile, din câte știm până acum, Pământul este sigura planetă din universul cunoscut care găzduiește viața.

Care este cheia pentru a găsi planetele locuibile?

Cum caută NASA planetele care ar putea găzdui viața? Răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de important: apa.

Într-adevăr, pentru a înțelege cum o planetă ar putea fi locuibilă, oamenii de știință se uită la Pământ, singurul nostru exemplu de planetă care susține viața. Prin analizarea caracteristicilor Pământului, cum sunt atmosfera, compoziția chimică și chiar istoria sa evolutivă, putem compara Pământul cu alte planete și deduce dacă o planetă poate susține sau nu viața.

Toate organismele vii au nevoie de apă pentru a supraviețui, inclusiv oamenii, al căror corp conține aproximativ 70% apă. În mod interesant, la fel ca organismul omului, și suprafața planetei noastre este acoperită cu apă în proporție de circa 70%.

Prin urmare, nu este de mirare că prezența apei este ceea ce caută NASA pe planetele potențial locuibile. Explorarea planetelor noastre vecine, Venus și Marte, a arătat că ambele planete au găzduit cândva apa. Deci ce s-a întâmplat acolo? Unde a ajuns toată acea apă?

Prin înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat cu vecinii noștri, putem înțelege mai bine ce condiții sunt necesare pentru ca o planetă să fie locuibilă și putem aprecia mai bine cât de unică este situația Pământului.

Venus: prea lentă și prea apropiată de Soare

În sistemul nostru solar, planeta Venus este cea mai asemănătoare cu Pământul în privința masei și dimensiunilor, fiind și planeta cea mai apropiată de Pământ. Teoretic, Venus ar trebui să fie la fel de locuibilă ca planeta noastră, nu-i așa?

Un studiu recent condus de astrofizicienii de la Universitatea din Geneva și Centrul Național de Competență în Cercetare PlanetS din Elveția a efectuat o simulare a climei de pe Venus și Pământ, care, din nefericire, a arătat că Venus a suferit o soartă pe care Pământul nu a suferit-o: este mai apropiată de Soare.

Chiar la începuturile formării unei planete, suprafața acesteia este topită, iar apa este sub formă de vapori. Acest lucru seamănă cu un scenariu de oală sub presiune, în care vaporii de apă captează căldura soarelui, făcând extrem de dificilă răcirea planetei pentru ca vaporii de apă să se condenseze și să formeze oceane.

Din fericire, Pământul este suficient de departe de Soare pentru ca vaporii de apă să se condenseze în timpul nopții și să formeze oceane. Nu este și cazul planetei Venus, însă. Oamenii de știință au calculat căldura rezultată din aburul (vaporii de apă) de pe Venus și au ajuns la concluzia că aceasta a fost suficientă pentru ca apa să se evapore de pe planetă, fără a se condensa vreodată sub formă de oceane.

Așadar, în afară de prezența apei, oamenii de știință i-au acum în considerare un alt factor important: planeta trebuie să se afle în zona locuibilă. Cu alte cuvinte, planeta trebuie să se rotească în jurul stelei sale la distanța potrivită: nici prea aproape de soare, așa cum este cazul lui Venus, dar nici prea departe de acesta pentru ca apa să înghețe.

O altă posibilă explicație a incapacității planetei Venus de a forma oceane este mișcarea sa de rotație prea lentă. O simulare climatică realizată de NASA a arătat că rotația lentă a lui Venus a permis vaporilor de apă să formeze nori mai devreme decât pe Pământ. Acești nori au crescut cantitatea de vapori de apă din atmosfera planetei, înmagazinând și mai multă căldură. Oamenii de știință cred că o mișcare de rotație de 20 de ori mai mare ar fi permis planetei Venus să se răcească suficient pentru a o salva din starea actuală.

Marte: prea mică pentru a păstra apa

Planeta Marte este celălalt vecin al nostru. În primele zile ale explorării lui Marte, NASA a descoperit dovezi ample ale prezenței apei aici.

Folosind rovere și analizând sedimentele colectate de pe suprafața lui Marte, oamenii de știință au dedus că Marte a fost cândva umedă și acoperită de numeroase râuri, lacuri și oceane, la fel ca Pământul. Aceasta înseamnă că, în urmă cu aproximativ 3,5 miliarde de ani, Marte a avut o climă asemănătoare cu cea a Pământului.

Însă astăzi planeta este un deșert uscat, incapabil să susțină viața. Cum s-a tranformat această planetă vecină cu Pământul dintr-o lume potențial locuibilă într-una cu condiții prea aspre pentru viață?

Un studiu recent propune un răspuns la această întrebare: Marte ar putea fi prea mică pentru a păstra suficientă apă. Marte este mult mai mică decât planeta noastră – doar puțin mai mare decât jumătate din mărimea Pământului. Oamenii de știință au arătat că planetele de dimensiuni mai mari, așa cum este Pământul, prezintă forțe de atracție gravitațională puternice și pot reține mai ușor vaporii de apă, în timp ce planetele mai mici, cum este Marte, nu pot face acest lucru.

Pământul: o situație unică

În ciuda a tot ceea ce știm până acum, mai sunt mult de învățat, motiv pentru care NASA încă mai are rovere pe suprafața lui Marte și sateliți pe orbita lui Venus. Mai există o misiune către Jupiter și cei 79 de sateliți naturali ai săi planificată pentru 22 iunie 2022, care va studia atmosfera acestei planete și va căuta semne ale prezenței vieții.

Deși aceste instrumente spațiale sunt grozave, ele nu sunt suficient de puternice pentru a căuta printre miliardele de planete care știm că există. Prin explorările și analizele în curs, poate că într-o zi vom descoperi o planetă cu viață asemănătoare Pământului.

Sursa: Science in the News – Universitatea Harvard.

Din aceeași categorie

© 2022-2024  Florin Mitrea – Temă WordPress dezvoltată de PenciDesign

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența de navigare. Acceptă Detalii