Potrivit unor studii recente, praful cosmic ar putea răspândi viața în galaxie. Un lucru pe care oamenii de știință l-au învățat în ultimele decenii este faptul că viața pe Pământ a apărut devreme. Planeta noastră are o vârstă de circa 4,53 miliarde de ani, iar unele dovezi arată că formele de viață simple existau încă de acum 3,5 miliarde de ani. Alte dovezi sugerează că viața exista chiar mai de dinainte, doar la 500 de milioane de ani după formarea Pământului.
Însă este posibil ca viața să nu-și aibă originile pe Pământ, deoarece nu este clar dacă a existat suficient timp pentru ca viața să apară în condițiile de pe Pământul arhaic.
Un nou studiu examinează ideea că praful cosmic ar putea fi responsabil de răspândirea vieții în galaxie – teoria panspermiei. Viața a apărut în altă parte și a ajuns accidental pe planeta noastră. Ideea nu este nouă, dar acum oamenii de știință calculează cât de repede s-ar fi putut întâmpla acest lucru.
Oricât de mult am încercat să investigăm originile vieții, încă nu știm cum a început totul. Avem o idee despre tipul de mediu în care viața s-ar fi putut naște, dar chiar și această idee se pierde în negura a miliarde de ani.
Ideea că viața ar putea călători prin spațiu cu ajutorul cometelor sau al asteroizilor este cunoscută multor oameni. Atunci când aceste obiecte cad pe o planetă cu condiții potrivite, atunci viața va exploata cu siguranță nișa respectivă. Însă cum ar putea praful cosmic să realizeze același lucru?
Praful cosmic și viața
Pentru ca praful cosmic să transporte viața, el trebuie să provină de pe o planetă care găzduiește viața. Acest lucru se poate întâmpla în anumite circumstanțe. Cercetările au arătat că particulele de praf terestru ajunse în atmosfera superioară a Pământului pot interacționa cu particulele de praf cosmic, iar o parte din praful terestru poate fi accelerat astfel încât să poată scăpa de atracția gravitațională a planetei.
Odată eliberat de gravitația Pământului, praful este la mila presiunii create de radiația cosmică. Același lucru se poate întâmpla și în cazul unei alte planete extraterestre (exoplanete) care adăpostește viața.
Viața ar trebui să fie foarte rezistentă pentru a supraviețui în granulele de praf cosmic, pe măsură ce acestea călătoresc prin spațiul interstelar. Ea ar trebui să evite pericole precum radiațiile și căldura. Chiar dacă viața însăși nu ar putea realiza acest lucru, atunci poate că moleculele complexe precursoare ale vieții ar putea-o face. Dacă acceptăm această posibilitate, atunci următoare întrebare este cât de repede s-ar putea răspândi viața în acest fel.
Potrivit altor studii în privința panspermiei, particulele de praf cosmic conținând organisme vii ar avea nevoie de nouă mii de ani pentru a călători, cu ajutorul presiunii exercitate de radiația solară, până la cel mai apropiat sistem stelar, Alfa Centauri. Space Launch System sau Falcon Heavy, unele dintre cele mai puternice rachete ale noastre, ar avea nevoie de peste 100.000 de ani pentru a efectua această călătorie.
Așadar, studiul arată modul în care viața sau cel puțin cărămizile de la baza sa ar putea evada de pe o planetă și ar putea supraviețui călătoriei spre o altă lume. Dacă ipoteza se dovedește a fi adevărată, iar panspermia poate fi utilizată pentru a explica apariției vieții pe Pământ la scurt timp după formarea și răcirea sa, atunci toate acestea ar putea schimba înțelegerea noastră despre originile vieții pe Pământ.
Sursa: Universe Today