De la eclipse la cerere la un vizitator interstelar rar și la șansele ca Pământul să fie scos de pe orbită, unele știri din 2025 ne-au făcut să ne gândim la locul nostru în univers. Să aruncăm o privire asupra câtorva dintre povești spațiale preferate.
Un vizitator interstelar rar
Sistemul nostru solar a primit un nou oaspete din afară în 2025, pentru a treia oară de când știm. Cometa 3I/ATLAS a fost observată pe 1 iulie de Telescopul ATLAS din Chile. Astronomii au stabilit rapid că orbita sa o purta într-o scurtă călătorie prin Sistemul Solar înainte de a se îndepărta din nou.
De atunci, cometei i-a apărut o coadă, s-a rotit în jurul Soarelui cu peste 200.000 de kilometri pe oră, a fost fotografiată de nave spațiale din întregul sistem solar (inclusiv de pe suprafața lui Marte), a prezentat semne de vulcanism glacial și a stârnit discuții despre posibilitatea ca aceasta să fie o navă spațială extraterestră.
Telescopul Spațial Hubble a surprins această imagine a cometei interstelare 3I/ATLAS pe 30 noiembrie. | Foto: NASA, ESA, STScI, D. Jewitt/UCLA, M.-T. Hui/Shanghai Astronomical Observatory, J. DePasquale/STScI
Chiar și după cea mai apropiată trecere a cometei de Pământ, pe 19 decembrie, la aproximativ 270 de milioane de kilometri distanță, ea ar trebui să fie vizibilă până în primăvara anului 2026, în timp ce se va îndrepta înapoi în spațiul interstelar.
Fulgere pe Marte
Un microfon de pe roverul Perseverance a captat trosnetul static al electricității din aerul marțian, un fel de „mini-fulger”. Cercetătorii observaseră anterior un sunet ascuțit ca de clic în înregistrările unui vârtej de praf și presupuseseră că provenea de la praful care lovea microfonul.
Însă anul acesta, o echipă de oameni de știință planetari și-a dat seama că ar fi putut fi o descărcare electrică a particulelor de praf care alunecă sau se lovesc unele de altele, acumulând sarcini electrice care se descarcă brusc. Acest tip de fulger, numit triboelectricitate, era suspectat că se întâmplă pe Marte de mult timp, dar nu a mai fost auzit niciodată până acum.
Partenera lui Betelgeuse este surprinsă de cameră
Astronomii ar fi putut vedea în sfârșit steaua companion a lui Betelgeuse. Supergiganta roșie care marchează unul dintre umerii Constelației Orion a fost suspectată de mult timp că face parte dintr-un sistem binar, având alături o stea de masa Soarelui care orbitează în jurul ei aproximativ la fiecare 2.000 de zile. Anul trecut, două grupuri de cercetători au raportat indicii indirecte că însoțitorul astral este într-adevăr acolo.
În iulie, astronomii au publicat o imagine a unei pete albastre slabe în apropierea supergigantei strălucitoare. Steaua trebuie încă confirmată cu mai multe observații. Dar dacă este acolo, astronomii sugerează să o numească Siwarha, care înseamnă „brățara ei”, deoarece înconjoară o stea al cărei nume înseamnă „mâna gigantului”.
Noi imagini dezvăluie un companion minuscul (cu albastru) mult căutat pentru supergiganta strălucitoare Betelgeuse (cu portocaliu). | Foto: International Gemini Observatory/NOIRLab/NSF/AURA; M. Zamani/NSF NOIRLab
Din păcate, orbita stelei mai mici o plasează în atmosfera exterioară a lui Betelgeuse, ceea ce înseamnă că steaua este sortită să se prăbușească pe partenera sa mai mare în următorii 10.000 de ani.
Eclipse artificiale la cerere
Două sonde spațiale au lucrat împreună pentru a crea primele imagini ale unei eclipse solare artificiale. Misiunea Proba-3 a fost lansată în decembrie 2024 pentru a testa o coregrafie de precizie ce ar permite uneia dintre sonde să blocheze complet discul solar din punctul de vedere al celeilalte. Acest zbor spațial sincronizat permite sondei Proba-3 să creeze eclipse la cerere, oferind oamenilor de știință mai mult timp pentru a observa corona solară.
Misiunea Proba-3 a publicat primele imagini ale eclipsei realizate de cele două sonde în iunie. Din iulie, Proba-3 a creat 51 de eclipse și are planificate peste 100 de astfel de eclipse pentru 2026, spune cercetătorul principal Andrei Zhukov, fizician la Observatorul Regal al Belgiei din Bruxelles. Misiunea va dura doi ani.
Un director de imagine cosmic începe să filmeze
Observatorul Vera Rubin din Chile și-a început anul acesta studiul cerului, care va dura un deceniu. Situat pe un vârf de munte înalt și arid, observatorul va realiza o serie de imagini cu câmp larg pentru a acoperi întreaga vedere nocturnă a emisferei sudice la fiecare câteva zile. Astronomii pot reda aceste imagini ca pe un flipbook pentru a crea cel mai grozav film cosmic realizat vreodată.
Vera Rubin va surprinde modul în care fenomenele cosmice se modifică în timp și va surprinde evenimente de scurtă durată, cum ar fi supernovele și obiectele care se mișcă rapid, precum asteroizii. Hărțile de înaltă precizie ale miliardelor de galaxii și stele îi vor ajuta pe astronomi să afle mai multe despre istoria și evoluția Căii Lactee, conținutul propriului nostru sistem solar și natura materiei și energiei întunecate.
Domul Observatorului Vera Rubin se deschide pentru a permite camerei să observe cerul, apoi se închide pentru a-l proteja de intemperii. | Foto: RubinObs/NSF/DOE/NOIRLab/SLAC/AURA, H. Stockebrand
Un cosmos inconstant
Apropo de asta, descoperirea șocantă că energia întunecată se poate modifica a luat amploare. Energia întunecată, forța misterioasă care accelerează expansiunea universului, a fost considerată mult timp o forță constantă, exercitând aceeași influență exterioară în decursul istoriei cosmice.
În schimb, în 2024, datele de la Dark Energy Spectroscopic Instrument (DESI) au sugerat că energia întunecată s-ar putea modifica în timp. Oamenii de știință se așteptau ca noile date să nu confirme acest lucru, însă s-a întâmplat contrariul. Acum avem trei ani de date de la DESI care acoperă 14 milioane de galaxii și quasari. Argumentele pentru energia întunecată „dinamică” sunt și mai puternice, au raportat oamenii de știință uimiți în martie.
Sursa: Science News