Pluto este o lume complexă și misterioasă, cu munți, văi, câmpii, cratere și poate chiar ghețari. Descoperită în anul 1930, Pluto fost considerată mult timp a noua planetă a sistemului nostru solar. Însă după descoperirea altor lumi similare în îndepărtata Centură Kuiper, Pluto a fost reclasificată drept o planetă pitică.
Potențialul de existență a vieții
Suprafața lui Pluto este extrem de rece, deci este puțin probabilă existența vieții aici. La temperaturi atât de scăzute, apa, care este vitală pentru viață, este în stare solidă. Totuși, interiorul lui Pluto este mai cald, iar unii oameni de știință sugerează că ar găzdui un ocean în adâncuri.
Mărime și distanță
Având o rază de 1.151 km, Pluto are 1/6 din diametrul Pământului. Dacă Pământul ar avea dimensiunea unei monede, Pluto ar avea mărimea unui miez de popcorn.
De la o distanță de 5,9 miliarde de kilometri, Pluto se află la 39 unități astronomice față de Soare. O unitate astronomică (UA) reprezintă distanța de la Soare la Pământ. De la această distanță, lumina are nevoie de 5,5 ore pentru a călători de la Soare la Pluto.
Orbită și rotație
Orbita lui Pluto în jurul Soarelui este neobișnuită comparativ cu cea a altor planete: este eliptică și înclinată în același timp. Pluto efectuează o rotație completă în jurul Soarelui în 248 de ani tereștri.
O zi de pe Pluto durează 153 de ore terestre. Axa sa de rotație este înclinată cu 57 de grade raportat la planul orbitei sale în jurul Soarelui. Pluto are o rotația retrogradă, adică se rotește de la est la vest, la fel ca planetele Uranus și Venus.
Sateliții naturali ai lui Pluto
Pluto are cinci luni cunoscute: Charon, Nix, Hydra, Kerberos și Styx. Acest sistem de sateliți s-ar fi putut forma prin coliziunea dintre Pluto și un alt corp ceresc de dimensiuni similare la începutul istoriei Sistemului Solar.
Charon, cea mai mare dintre lunile lui Pluto, are aproximativ jumătate din mărimea lui Pluto, fiind cel mai mare satelit raportat la planeta în jurul căreia orbitează. Satelitul se află la o distanță de 19.640 km față de planeta pitică. Drept comparație, Luna se află la o distanță de 20 de ori mai mare față de Pământ.
Charon efectuează o rotație completă în jurul lui Pluto în 153 de ore – același timp în care Pluto efectuează o rotație completă în jurul axei sale. Aceasta înseamnă că Charon nici nu răsare, nici nu apune, ci se află deasupra aceluiași loc deasupra suprafeței lui Pluto. Înspre Pluto este îndreptată întotdeauna aceeași față a lui Charon, fenomen numit rotație sincronă.
Inelele lui Pluto
Pluto nu are inele cunoscute.
Formarea lui Pluto
Planeta pitică Pluto face parte dintr-un grup de obiecte care orbitează într-o zonă în formă de disc situată dincolo de orbita lui Neptun, numită Centura Kuiper. Această regiune îndepărtată este populată cu mii de lumi înghețate în miniatură, care s-au format la începuturile sistemului nostru solar, în urmă cu 4,5 miliarde de ani. Aceste corpuri cerești se mai numesc obiecte transneptuniene sau plutoizi.
Structura lui Pluto
Pluto are două treimi din diametrul lunii Pământului și probabil că are un nucleu solid înconjurat de a manta din apă înghețată. Gheața de metan și azot acoperă suprafața. Datorită densității sale mici, masa lui Pluto este de aproximativ o șesime din cea a Lunii.
Suprafața lui Pluto
Suprafața lui Pluto este catacterizată prin munți, văi, câmpii și cratere. Temperatura de pe suprafața planetei poate ajunge la -240 de grade Celsius.
Cei mai înalți munți ajung la 2-3 km altitudine. Ei sunt blocuri masive de apă înghețată, uneori acoperite cu metan înghețat. Văile pot ajunge la 600 km lungime.
Sursa: NASA.