Pe Pământ, temperatura este potrivită pentru ca apa să formeze nori în atmosferă. Apoi vaporii de apă se condensează, picăturile cad înapoi pe suprafața planetei, apoi se evaporă din nou pentru a încheia ciclul apei.
Oamenii de știință au emis ipoteza că dacă o planetă ar fi suficient de fierbinte, ea ar putea avea nori formați din silicați, principalul ingredient al rocilor. În astfel de condiții extreme, este de așteptat să existe un ciclu al silicaților, în care norii și ploaia de nisip să fie o parte integrantă. Iar pe cea mai fierbinte exoplanetă (o planetă din afara sistemului nostru solar) dintre cele peste 5.000 descoperite până acum s-ar putea întâmpla chiar acest lucru.
O astfel de exoplanetă este WASP-107 b, potrivit unui studiu recent. Pe această planetă gigantică stranie, cu o densitate scăzută, temperatura de la suprafață ajunge la 480 de grade Celsius, iar un an are o durată de doar șase zile. Cercetătorii care au realizat studiul au utilizat tehnica denumită spectroscopie cu transmisie a Telescopului Spațial James Webb pentru a identifica gazele din atmosfera exoplanetei, detectând nori de silicați fără nicio urmă de îndoială. În plus, cercetătorii au mai descoperit dioxid de sulf, dar nu și metan.
Planetele gigantice din sistemul nostru solar, cum sunt Jupiter și Saturn, au metan în atmosferă, motiv pentru care astronomii se așteptau să găsească acest gaz și pe WASP-107 b. Dioxidul de sulf este un produs fotochimic cunoscut, ceea ce înseamnă că poate fi creat de radiația de înaltă energie emisă de steaua în jurul căreia orbitează exoplaneta.
WASP-107 b a intrat recent în rândul exoplanetelor a căror atmosferă a fost studiată, dezvăluind și de această dată complexitatea climatelor planetare. Cu toate acestea, studiul vine cu mai multe provocări pentru comunitatea științifică și cu mai multe întrebări rămase fără răspuns.