Terzan 5, relicva cosmică ce dezvăluie începuturile Căii Lactee

Pe harta imaginară a călătoriei noastre prin Univers, Terzan 5 ne conduce spre una dintre cele mai aglomerate și mai greu de cercetat regiuni ale Căii Lactee: bulbul galactic. Aflat la aproximativ 19.000 de ani-lumină de Pământ, acest sistem stelar se găsește într-un mediu în care numeroase stele se suprapun în câmpul vizual, iar norii de praf interstelar ascund o parte din lumina obiectelor îndepărtate.

Terzan 5 a fost descoperit în 1968 de astronomul Azop Terzan și a fost clasificat multă vreme drept un roi globular. Astfel de roiuri sunt aglomerări dense de stele, de regulă foarte vechi, care orbitează centrul galaxiilor. În mod obișnuit, stelele unui roi globular s-au format într-un interval relativ scurt, din același nor de materie, și au compoziții chimice asemănătoare.

Terzan 5 s-a dovedit însă mult mai complicat. În interiorul său există populații stelare cu vârste și abundențe chimice diferite, semn că istoria sa nu poate fi explicată printr-un singur episod de formare a stelelor. Cercetările publicate în anii anteriori indicaseră deja două populații principale, una foarte veche și alta considerabil mai tânără. Observațiile recente au schimbat însă perspectiva asupra întregului sistem.

În iunie 2026, NASA și Agenția Spațială Europeană au anunțat că noile observații realizate cu Telescopul Spațial James Webb, analizate împreună cu datele arhivate ale telescopului Hubble, oferă dovezi solide că Terzan 5 nu este un roi globular obișnuit. Sistemul conține până la patru populații stelare distincte și este considerat un fragment fosil al bulbului galactic – o rămășiță a structurilor masive care au contribuit cândva la construirea regiunii centrale a Căii Lactee.

James Webb privește dincolo de praful cosmic

Observarea Terzan 5 este dificilă nu doar din cauza densității stelelor, ci și pentru că sistemul se află într-o regiune în care praful interstelar absoarbe și împrăștie o parte din lumina vizibilă. În aceste condiții, numeroase stele devin greu de identificat, iar măsurarea luminozității și a culorii lor este complicată.

Aici intervine unul dintre avantajele esențiale ale Telescopului Spațial James Webb: sensibilitatea sa la radiația infraroșie. Această lumină poate traversa mai eficient anumite regiuni cu praf decât lumina vizibilă, permițând astronomilor să detecteze stele care altfel ar rămâne ascunse. Instrumentul NIRCam al telescopului a oferit imagini în infraroșu apropiat, cu ajutorul cărora cercetătorii au putut măsura proprietățile unui număr mare de stele din câmpul observat.

Totuși, identificarea stelelor care aparțin efectiv lui Terzan 5 necesită mai mult decât o imagine clară. În aceeași direcție se află și stele din alte regiuni ale Căii Lactee, aflate în prim-plan sau în fundal. Pentru a separa aceste obiecte, echipa de cercetare a combinat observațiile Webb cu imagini Hubble realizate la distanță de aproximativ 12 ani. Compararea pozițiilor a permis măsurarea mișcărilor proprii ale stelelor și identificarea celor care se deplasează împreună cu Terzan 5.

Prin asocierea imaginilor în infraroșu cu măsurătorile precise ale mișcărilor stelare, astronomii au obținut o diagramă a culorilor și luminozităților mai detaliată decât cele disponibile anterior. Acest tip de diagramă permite estimarea vârstei populațiilor stelare și identificarea unor generații care, privite într-o imagine obișnuită, s-ar pierde în aglomerația luminoasă.

Patru generații de stele, patru capitole ale istoriei cosmice

Rezultatele publicate în 2026 au conturat o istorie mult mai bogată decât cea a unui roi globular clasic. Cercetătorii au identificat două populații principale, cu vârste estimate la aproximativ 12,5 miliarde de ani și 4,7 miliarde de ani, precum și indicii pentru alte două populații, formate în urmă cu aproximativ 3,8 miliarde de ani și 2,5 miliarde de ani.

Cea mai veche populație s-a format într-o perioadă în care Calea Lactee însăși se afla încă în primele etape ale asamblării sale. Stelele sale păstrează informații despre condițiile fizice și chimice din acea epocă îndepărtată. Populațiile mai tinere indică faptul că Terzan 5 nu a fost doar o aglomerare de stele formate la începuturile galaxiei, ci un sistem capabil să susțină noi episoade de formare stelară la intervale de miliarde de ani.

Această descoperire ridică o întrebare fundamentală: cum a reușit Terzan 5 să formeze stele în mai multe epoci, când majoritatea roiurilor globulare nu prezintă o asemenea istorie? Formarea unor noi generații presupune existența gazului din care se nasc stelele. În plus, generațiile ulterioare pot conține mai multe elemente grele, produse și împrăștiate în spațiu de stelele masive și de exploziile supernovelor.

În sistemele stelare mai mici, asemenea explozii pot împrăștia gazul și pot expulza materialul îmbogățit chimic, împiedicând apariția unor noi generații. Terzan 5 pare să fi avut suficientă masă pentru a reține o parte din materia ejectată și pentru a păstra materialul necesar formării ulterioare a stelelor. Compoziția chimică a populațiilor sale păstrează astfel o urmă a îmbogățirii progresive cu elemente grele.

Vârstele celor patru populații nu reprezintă însă o înregistrare completă și continuă a fiecărui eveniment din istoria sistemului. Ele sunt estimate pe baza observațiilor și a modelelor de evoluție stelară. Chiar și așa, diferențele dintre populații arată că istoria lui Terzan 5 a fost mult mai complexă decât se credea.

O fosilă a formării bulbului galactic

Bulbul este regiunea centrală, aproximativ sferică, a Căii Lactee, dominată de stele și traversată de structuri complexe de gaz și praf. Formarea sa este legată de procese care s-au desfășurat în primele miliarde de ani ale galaxiei, când structuri mai mici și mai dense au interacționat, s-au deplasat spre centru și s-au combinat.

Astronomii consideră că Terzan 5 ar putea fi rămășița unui sistem stelar inițial mult mai masiv, format în urmă cu aproximativ 12,5 miliarde de ani. În timp ce alte structuri timpurii s-au dispersat sau s-au amestecat cu populația de stele a bulbului, Terzan 5 și-a păstrat identitatea suficient de bine pentru ca urma mai multor episoade de formare stelară să poată fi recunoscută astăzi.

De aici provine și noua sa clasificare: fragment fosil al bulbului galactic. Expresia descrie un sistem care păstrează caracteristici ale unor structuri primordiale ce au contribuit la formarea regiunii centrale a galaxiei. Nu înseamnă că Terzan 5 este literalmente o bucată desprinsă din bulbul actual, ci că proprietățile sale oferă indicii despre tipul de structuri care ar fi putut participa la asamblarea acestuia.

Terzan 5 este, deocamdată, un exemplu remarcabil al acestei categorii. Un alt sistem, Liller 1, a fost de asemenea reclasificat drept fragment fosil al bulbului galactic. Cercetătorii intenționează să examineze și alte roiuri din apropierea centrului Căii Lactee pentru a afla dacă unele dintre ele ascund istorii la fel de complexe.

Descoperirea este importantă și pentru studiul galaxiilor îndepărtate. În Universul timpuriu, astronomii observă galaxii cu structuri aglomerate, în care regiuni dense de gaz formează stele și pot migra spre centru. Terzan 5 ar putea oferi un exemplu local, relativ accesibil, al modului în care asemenea structuri au contribuit la construirea galaxiilor. El nu reproduce în toate detaliile o galaxie timpurie, dar păstrează indicii despre procesele care au putut avea loc în acea perioadă.

Ce ne dezvăluie Terzan 5 despre trecutul Căii Lactee

Povestea lui Terzan 5 arată de ce clasificările astronomice se pot schimba atunci când apar observații mai precise. Multă vreme, acest sistem părea să se încadreze în categoria roiurilor globulare. Datele noi au demonstrat că populațiile sale stelare, diferențele de compoziție chimică și episoadele succesive de formare sunt mai compatibile cu o istorie mult mai complexă.

James Webb nu a descoperit doar un grup de stele mai clar decât înainte. Împreună cu Hubble, a oferit instrumentele necesare pentru a distinge generații stelare care s-au format la miliarde de ani distanță una de alta. Din această perspectivă, Terzan 5 funcționează ca o arhivă cosmică: fiecare populație păstrează informații despre materia disponibilă, despre îmbogățirea chimică și despre evoluția sistemului în diferite epoci.

Concluzia nu este că am descifrat complet nașterea bulbului galactic, ci că avem acum un indiciu important despre felul în care acesta s-ar fi putut forma. Studiul altor sisteme asemănătoare va arăta cât de frecvente au fost asemenea fragmente fosile și ce rol au avut în evoluția Căii Lactee.

La următoarea escală vom rămâne în lumea roiurilor stelare, dar ne vom îndrepta privirea spre un obiect cu totul diferit: Omega Centauri, unul dintre cele mai spectaculoase și mai masive roiuri stelare din vecinătatea noastră galactică, ale cărui populații stelare ridică propriile întrebări despre trecutul Căii Lactee.