Împreună cu cercetători de la Universitatea din Tübingen, Universitatea din Tromsø și Laboratorul Sainsbury din Norwich, biologii de la Universitatea Erlangen-Nürnberg au descoperit modul în care cuscuta este identificată de către pătlăgelele-roșii drept parazit. Cuscuta conține în pereții celulelor sale o proteină care este identificată drept ”străină” de către receptorii din tomate.
Cuscuta este o plantă agățătoare parazită, care se agață de alte plante cu ajutorul haustorilor, prin intermediul cărora absoarbe apa, mineralele și carbohidrații. Ea poate ataca și alte plante de cultură, cum ar fi rapița, porumbul dulce, soia, inul sau trifoiul. Deși infecția trece, în general, nedetectată de către planta-gazdă, unele specii de pătlăgele-roșii se apără activ, formând un țesut lemnos care împiedică haustorii să pătrundă în plantă. Într-un studiu anterior, biologii de la Universitatea Erlangen-Nürnberg descoperiseră că aceste tomate posedă un receptor special – receptorul de cuscută 1 (CuRe1) – care declanșează mecanismul de apărare. Însă, până acum, nu era clar modul în care acest receptor recunoaște pericolul reprezentat de cuscută.
Acum, cercetătorii au reușit să răspundă la această întrebare: cuscuta conține un marker specific în pereții celulari – o proteină bogată în glicină (GRP). Folosindu-și receptorul CuRe1, pătlăgeaua-roșie este capabilă să recunoască molecula de GRP și să identifice cuscuta drept parazit, declanșând reacția imună ca răspuns.
Noile descoperiri referitoare la dialogul molecular dintre cuscută și receptorul de pe tomate ar putea ajuta la creșterea rezistenței plantelor de cultură față de plantele parazite.
Sursa: Phys.org.