Panspermia este o idee care a câștigat mult teren în ultimele decenii, deși se bucură de mai puțină atenție în rândul oamenilor de știință. Există motive serioase pentru această relativă indiferență a comunității științifice, însă unele evenimente reaprind scânteia panspermiei chiar și în lumea științifică. Apariția lui Oumuamua în sistemul nostru solar, în anul 2017, este unul dintre aceste evenimente.
Panspermia este teoria potrivit căreia viața poate călători prin univers atașată de particulele de praf, meteoriți, asteroizi, comete și chiar planete solitare. Este o idee veche, filozoful grec Anaxagoras fiind primul care a propus-o. Acesta a inventat termenul de „panspermie” și susținea că universul este plin de viață, dintre care o parte a ajuns pe Pământ. Teoria a rămas la marginea științei deoarece nu explică apariția vieții și nu poate fi verificată.
Apariția lui Oumuamua a reaprins interesul pentru panspermie. După ce acest obiect cosmic a venit și a plecat repede în anul 2017, cercetătorii au încercat să afle despre ce fel de obiect este vorba. Poate că a fost o cometă, poate că a fost un asteroid sau poate că a fost a bucată mare de hidrogen înghețat. Au fost emise numeroase ipoteză, dar deocamdată noi îl numim obiect interstelar (ISO).
Din puntul de vedere al panspermiei, clasificarea lui Oumuamua nu reprezintă o problemă presantă. Obiectul a fost un vizitator al Sistemului Solar venit din altă parte și acesta este aspectul cel mai important.
Oumuamua, primul obiect interstelar care ne-a vizitat
Primul obiect interstelar care a vizitat sistemul nostru solar, 1I/2017 U1 Oumuamua, a fost descoperit în 2017 [...]
În cadrul unui nou studiu, oamenii de știință analizează câte tipuri de astfel de obiecte cosmice ar putea exista și ce caracteristici ar trebui să aibă ele pentru a proteja și transporta viața prin galaxie.
„Panspermia este ipoteza conform căreia viața a apărut pe Pământ în urma unui bombardament cu obiecte interstelare care găzduiau microorganisme poliextremofile”, spun autorii.
Cercetătorii au determinat masa minimă a materialului interstelar necesar pentru a proteja extremofilele împotriva radiației, în special cea provenită de la supernove. Razele gama intense pot steriliza un obiect cosmic dacă acesta nu este suficient de mare pentru a proteja extremofilele în interiorul său. Obiectul trebuie să fie suficient de masiv pentru a proteja formele de viață de impactul cu alte corpuri cosmice.
Elementele chimice cele mai des întâlnite în compoziția asteroizilor și cometelor sunt silicații, nichelul, fierul și apa/gheața. Dintre acestea, nichelul prezintă cea mai mate rată de atenuare a radiațiilor, deci necesită cele mai mici dimensiuni pentru a adăposti viața. Apa/gheața se află la polul opus.
În continuare, oamenii de știință au analizat probabilitatea ca extremofilele să ajungă pe Pământ, deși factorii implicați în acest proces sunt puțin cunoscuți. Pentru ca un obiect interstelar să fi adus viața pe planeta noastră, el trebuie să fi sosit înainte de perioada din care au fost descoperite primele fosile de organisme vii. De asemenea, trebuie luată în considerare și rata impacturilor înainte de apariția vieții, adică numărul de coliziuni dintre Pământ și obiectele cosmice. Aceasta a fost calculată la circa 40.000 în primii 800.000 de ani ai planetei.
Există estimări ale numărului de planete similare Pământului din Calea Lactee. Potrivit calculelor cercetătorilor, panspermia este un mecanism potențial de răspândire a vieții pentru până la 100.000 din cele un miliard de planete de mărimea Pământului localizate în zone locuibile din galaxie. Însă în cazul planetei noastre, posibilitatea de panspermie este extrem de redusă: mai mică de 0,001%.
Cu toate acestea, ideea de panspermie nu va dispărea. Ea este pur și simplu prea atrăgătoare pentru a fi lăsată deoparte, chiar dacă nu poate fi verificată.
Sursa: Universe Today