În istoria geologică a Pământului, oceanele nu au fost entități statice, ci structuri dinamice, modelate de mișcările lente, dar implacabile ale plăcilor tectonice. Printre cele mai fascinante dintre aceste bazine dispărute se numără Oceanul Tethys, o întindere marină ce a jucat un rol fundamental în evoluția continentelor, climei și vieții pe Pământ. Deși nu mai există ca unitate distinctă, moștenirea sa este adânc înscrisă în relieful, biodiversitatea și arhivele geologice ale planetei.
Oceanul Tethys își are originile în supercontinentul Pangea, ultimul supercontinent de pe Pământ, care a dominat configurația globală a Pământului la sfârșitul Paleozoicului. În urmă cu aproximativ 250 de milioane de ani, la începutul Mezozoicului, Pangea a început să se fragmenteze în două mari mase continentale: Laurasia, în emisfera nordică, și Gondwana, în sud.
Între aceste două blocuri s-a deschis un vast bazin oceanic, cunoscut sub numele de Oceanul Tethys. Inițial, acesta a fost o mare relativ îngustă, dar pe măsură ce deriva continentală a progresat, Tethys s-a lărgit, devenind o întindere tropicală majoră ce lega oceanele timpurii ale planetei.
Poziționat aproximativ de-a lungul Ecuatorului, Oceanul Tethys a avut un impact profund asupra climei globale. Apele sale calde au facilitat schimburile de căldură între emisfere și au contribuit la menținerea unui climat predominant cald în Mezozoic, perioadă adesea denumită „era reptilelor”. Curenții tethyeni au influențat circulația oceanică globală, iar evaporarea intensă a apelor calde a alimentat sisteme climatice complexe, favorizând apariția unor ecosisteme extrem de productive.
Din punct de vedere biologic, Oceanul Tethys a fost un adevărat laborator evolutiv. Recifurile sale de corali, întinse pe mii de kilometri, au oferit habitate pentru o diversitate remarcabilă de organisme marine. Moluștele, amoniții, belemniții (un grup dispărut de cefalopode marine) și numeroase grupe de pești primitivi au prosperat în aceste ape. De asemenea, Tethys a fost mediul în care s-au diversificat numeroase reptile marine, precum ihtiozaurii și plesiozaurii, prădători emblematici ai mărilor mezozoice. Depozitele fosilifere bogate asociate cu sedimentele tethyene reprezintă astăzi surse esențiale de informații pentru paleontologi.
Importanța Oceanului Tethys nu se limitează însă la domeniul biologiei. Din punct de vedere geologic, acesta a fost scena unor procese tectonice de mare amploare. Pe măsură ce plăcile continentale au continuat să se deplaseze, marginile Oceanului Tethys au devenit zone de subducție, unde scoarța oceanică era împinsă sub continentele adiacente. Aceste procese au dus la închiderea treptată a bazinului tethyan, începând din Jurasic și continuând în Cretacic și Cenozoic.
Coliziunea dintre placa africană, placa indiană și placa eurasiatică a avut consecințe dramatice. Sedimentele marine ale Oceanului Tethys au fost comprimate, pliate și ridicate, dând naștere unor lanțuri muntoase impresionante. Munții Alpi, Carpații, Caucazul, Zagrosul și Himalaya sunt, în mare parte, rezultatul dispariției Oceanului Tethys. Rocile sedimentare bogate în fosile marine, găsite astăzi la altitudini de mii de metri, reprezintă mărturii directe ale existenței acestui ocean preistoric.
Un episod aparte în istoria Tethysului îl reprezintă fragmentarea sa în bazine mai mici, pe măsură ce închiderea avansa. Geologii disting adesea între Paleotethys, Neotethys și Paratethys, termeni care reflectă diferite etape și ramificații ale oceanului original. Paratethys, de exemplu, a fost un vast sistem de mări interioare care s-a întins peste ceea ce este astăzi Europa Centrală și de Est. Rămășițele sale pot fi recunoscute în Marea Neagră, Marea Caspică și, într-o anumită măsură, Marea Aral, bazine care păstrează trăsături geologice și biologice moștenite din vechiul sistem tethyan.
Închiderea finală a Oceanului Tethys a avut implicații majore asupra evoluției climei globale. Odată cu dispariția căilor marine ecuatoriale continue, circulația oceanică a fost reorganizată, favorizând diferențieri mai accentuate între zonele climatice. Aceste schimbări au contribuit la tranziția de la climatul cald al Mezozoicului la condițiile mai variabile și, în cele din urmă, mai reci ale Cenozoicului, inclusiv la apariția calotelor glaciare polare.
Moștenirea Oceanului Tethys este vizibilă și în distribuția actuală a biodiversității. Numeroase grupuri de organisme marine și terestre prezintă tipare biogeografice care pot fi explicate prin existența și dispariția acestui ocean. Similaritățile faunistice dintre regiunile mediteraneene, asiatice și africane reflectă conexiunile tethyene din trecut. Chiar și Marea Mediterană de astăzi este adesea considerată o relicvă a Oceanului Tethys, păstrând, într-o formă redusă, caracteristici ale vechii mări tropicale.
Oceanul Tethys și teritoriul României de astăzi
În mod indirect, teritoriul României de astăzi a fost acoperit parțial de ape ale sistemului Oceanului Tethys, în anumite etape ale istoriei geologice, însă nu de Oceanul Tethys propriu-zis, ci de ramurile sale târzii.
Oceanul Tethys clasic se întindea între Gondwana (Africa) și Laurasia (Europa–Asia). Pe măsură ce acesta s-a închis, a apărut un sistem complex de mări secundare, dintre care cea mai importantă pentru Europa Centrală și de Est a fost Paratethys. Teritoriul actual al României a fost acoperit de apele Paratethysului, un descendent direct al Oceanului Tethys.
Regiuni care astăzi aparțin României se aflau sub ape marine sau lagunare, printre care se numără Depresiunea Transilvaniei, Subcarpații, Câmpia de Vest, zonele periferice ale Carpaților. Aceste mări erau caracterizate de ape puțin adânci, salinitate variabilă, biodiversitate marină bogată (moluște, foraminifere, alge calcaroase).
Prezența Paratethysului pe teritoriul României este demonstrată de prezența rocilor sedimentare marine (calcare, marne), a fosilelor marine (scoici, melci, foraminifere), a depozitelor de sare și gips (ex. Slănic, Praid), petrol și gaze naturale, formate în bazinele marine tethyene.
Marea Neagră este considerată una dintre cele mai importante moștenitoare ale Paratethysului, deci indirect ale Oceanului Tethys. Prin urmare, România se află astăzi la marginea unui bazin care își are originea în acest sistem oceanic antic.