Hipertensiunea arterială, o boală silențioasă

Măsurarea tensiunii arteriale ia în considerare cantitatea de sânge care trece prin vasele sanguine și rezistența pe care acesta o întâmpină atunci când inima pompează sângele. Tensiunea arterială ridicată sau hipertensiunea arterială apare atunci când forța cu care sângele împinge în pereții arterelor este în mod constant ridicată.

Arterele înguste creează o rezistență mai mare la trecerea sângelui pompat de inimă, iar cu cât arterele sunt mai înguste, cu atât tensiunea arterială este mai mare. În timp, această tensiune crescută poate cauza probleme de sănătate, inclusiv boli ale inimii.

Hipertensiunea arterială este destul de des întâlnită în rândurile populației umane. Ea se dezvoltă în decursul mai multor ani, de obicei fără a arăta simptome evidente. Dar chiar și în lipsa simptomelor, tensiunea arterială crescută poate afecta vasele de sânge și organele, în special creierul, inima, ochii și rinichii.

Detectarea din timp a acestei boli este foarte importantă. Măsurarea cu regularitate a tensiunii arteriale poate ajuta în acest sens. Tratarea hipertensiunii se face prin medicamente și schimbarea stilului de viață. În lipsa tratamentului, boala poate duce la atac de cord și la accident vascular cerebral.

Să înțelegem tensiunea arterială

Tensiunea arterială constă din două componente:

• tensiunea sistolică: tensiunea din artere atunci când inima bate și pompează sângele;
• tensiunea diastolică: tensiunea din artere înregistrată în pauza dintre bătăile inimii.

La adulți, valorile tensiunii arteriale sunt împărțite în cinci categorii:

• normală – este considerată normală o tensiune sistolică mai mică de 120 de milimetri coloană de mercur (mm Hg) și o tensiune diastolică mai mică de 80 mm Hg; acest lucru se scrie 120/80 și se citește „120 cu 80”;
• crescută – tensiunea sistolică este între 120 și 129 mm Hg, iar tensiunea diastolică este sub 80 mm Hg; de obicei, tensiunea arterială crescută nu se tratează cu medicamente, ci prin modificarea stilului de viață;
• hipertensiune de gradul 1 – tensiunea sistolică este între 130 și 139 mm Hg sau tensiunea diastolică este în 80 și 89 mm Hg;
• hipertensiune de gradul 2 – tensiunea sistolică este de 140 mm Hg sau mai ridicată sau tensiunea diastolică este de 90 mm Hg sau mai ridicată;
• criză hipertensivă – tensiunea sistolică este peste 180 mm Hg sau tensiunea diastolică este peste 120 mm Hg; aceasta necesită îngrijiri medicale de urgență, inclusiv la terapie intensivă, dacă apar dureri în piept, dureri de cap ori insuficiență respiratorie.

Citirea tensiunii arteriale se face cu ajutorul tensiometrului. Pentru o citire precisă, este important ca manșeta acestuia să se potrivească mâinii.

Ce cauze are hipertensiunea arterială?

Există două tipuri de hipertensiune, fiecare având cauzele sale diferite.

Hipertensiunea primară (sau esențială) se dezvoltă în decursul timpului. Majoritatea oamenilor au acest tip de tensiune arterială crescută. Afecțiunea se datorează unei combinații de factori:

• moștenirea genetică – unele persoane prezintă o predispoziție genetică la hipertensiune, datorată unor mutații genetice sau moștenirii de la părinți;
• vârsta – persoanele cu vârsta de peste 65 de ani prezintă un risc mai mare de hipertensiune;
• rasa – persoanele de culoare prezintă o incidență mai mare a hipertensiunii în Statele Unite, probabil datorată unor factori de ordin sistemic, cultural și genetic;
• obezitatea – persoanele obeze prezintă mai multe probleme cardiovasculare, printre care și hipertensiunea;
• consumul de alcool – studiile arată că chiar și consumul unui pahar de băutură alcoolică poate crește riscul de hipertensiune;
• stilul de viață sedentar – sedentarismul este asociat cu o serie de afecțiuni cardiovasculare, printre care și hipertensiunea;
• diabetul și sindromul metabolic – persoanele diagnosticate cu diabet sau sindrom metabolic prezintă un risc mai ridicat de hipertensiune;
• aportul ridicat de sodiu – există o legătură strânsă între aportul zilnic ridicat de sodiu (mai mult de 5 grame pe zi) și hipertensiunea arterială.

Hipertensiunea secundară poate apărea rapid și poate fi mai gravă decât hipertensiunea primară. Afecțiunea poate fi cauzată de anumite boli, cum ar fi:

• afecțiuni renale;
• apnee obstructivă de somn;
• probleme structurale ale inimii încă de la naștere;
• afecțiuni ale tiroidei;
• afecțiuni ale glandelor suprarenale;
• unele tumori endocrine.

Hipertensiunea secundară poate fi un efect secundar al unor medicamente.

Care sunt simptomele hipertensiunii arteriale?

În general, hipertensiunea arterială este o afecțiune silențioasă și mulți oameni nu vor avea niciun simptom. Ar putea dura ani sau zeci de ani pentru ca boala să ajungă la un nivel grav la care simptomele să devine evidente. Chiar și atunci, unii oameni ar putea atribui simptomele altor cauze.

Simptomele hipertensiunii grave, cum este criza hipertensivă, pot include:

• dureri de cap;
• stări de greață;
• stări de vomă;
• tulburări vizuale;
• dureri în piept sau în spate;
• dificultăți în respirație.

Care sunt efectele tensiunii arteriale ridicate asupra corpului?

Deoarece hipertensiunea arterială este, de obicei, o boală silențioasă, ea poate afecta corpul timp de mai mulți ani înainte de a fi descoperită. În lipsa tratamentului, afecțiunea poate duce la complicații chiar fatale.

Hipertensiunea poate afecta arterele, făcându-le mai dure, mai înguste și mai puțin elastice. Acest lucru facilitează acumularea colesterolului pe pereții arterelor și restricționează fluxul sanguin prin corp, afectând sisteme multiple.

Complicații hipertensiunii includ:

• atacul vascular cerebral;
• infarctul miocardic;
• insuficiența cardiacă;
• aritmia;
• moartea cardiacă subită;
• afecțiuni sau insuficiență renală;
• pierderea vederii;
• disfuncția sexuală;
• afecțiunile cognitive, inclusiv demența.