Floarea de colț (floarea reginei) este o plantă rară, care se găsește în Carpați și Alpi. Planta a devenit simbolul purității și al frumuseții aspre, deoarece crește pe cele mai înalte și mai abrupte stânci, fiind greu accesibilă pentru cules.
Denumirea sa științifică este Lentopodium alpinum, o latinizare a numelui grecesc ”leontopódion”, care înseamnă ”laba leului”. Numele englezesc de edelweiss provine de la cuvântul german ”Edelweiß”, care înseamnă ”alb nobil”.
În România, floarea de colț a fost declarată monument al naturii în anul 1931, deoarece devenise atât de rară, încât era în pericol de dispariție. Mai este protejată în Austria, Bulgaria, Croația și Elveția.
Floarea de colț este o plantă erbacee, perenă, care face parte din familia Asteraceae, împreună cu margaretele și floarea-soarelui. Tulpina sa neramificată măsoară 15-30 cm și are dispuse în vârf mai multe flori mici, galbene, înconjurate de 5-15 bractee albe, cu dispunere în formă de stea. Frunzele, puține la număr, au formă alungită, iar întreaga plantă este acoperită cu perișori fini, catifelați, de culoare argintie, cu rol de protecție.
Floarea reginei înflorește în perioada iulie-septembrie, în zonele stâncoase calcaroase, pe pajiști de pe versanții abrupți și însoriți sau pe stânci, la altitudini de peste 1600 m. În țara noastră poate fi găsită în Munții Maramureșului, Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Bucegi, Făgăraș, Retezat și Cozia. În afara spațiului românesc, floarea reginei înfrumusețează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpați, Pirinei, dar și din Asia Centrală și de Est.
Este o specie protejată, așadar este important să nu culegem aceste flori simbolice pentru Carpații românești. Fiind extrem de adaptate climatului alpin, floarea de colț nu se va adapta la creșterea în ghiveci. Este bine să nu încurajăm nici comerțul cu astfel de flori, fie ele rupte și vândute în buchete sau uscate și montate pe diferite rame.
Sursa: romaniasalbatica.ro.