Vaccinurile COVID-19 funcționează prin prezentarea către sistemul imunitar a unei forme inactivate a coronavirusului SARS-CoV-2 sau a unei părți a acestuia. Acest lucru nu provoacă boala, dar echipează organismul să lupte împotriva viitoarelor infecții cu virusul. Vaccinurile sunt sigure pentru marea majoritate a oamenilor care le primesc.
Există 12 vaccinuri împotriva COVID-19 care au autorizație de utilizare în diferite locuri din lume.
Dezvoltatorii de vaccinuri au lucrat în condiții fără precedent pentru a dezvolta vaccinuri împotriva COVID-19 după apariția virusului SARS-CoV-2, la sfârșitul anului 2019. A durat mai puțin de un an pentru ca primele vaccinuri COVID-19 să obțină autorizație de utilizare.
Deși acest lucru este semnificativ mai rapid decât în cazul tuturor celelalte vaccinuri, producătorii au folosit tehnologii existente și un efort global concertat – lucrând alături de autoritățile din domeniul sănătății, cum ar fi Food and Drug Administration (FDA) din Statele Unite ale Americii – pentru a susține acest ritm.
În acest articol analizăm modul în care funcționează diferitele vaccinuri COVID-19 și la ce se referă oamenii de știință când vorbesc despre efectele secundare și eficacitatea vaccinului, abordând următoarele aspecte:
- Vaccinurile cu ARN mesager (ARNm);
- Vaccinurile cu vector viral;
- Vaccinurile cu subunitate proteică;
- Vaccinurile inactivate;
- Efectele secundare ale vaccinurilor;
- Eficacitatea vaccinurilor.
Deși toate vaccinurile împotriva COVID-19 utilizate în întreaga lume urmăresc să atingă același obiectiv – și anume protecția împotriva COVID-19 – ele folosesc metode diferite de atingere a acestui scop. Unele vaccinuri se bazează pe întregul virus SARS-CoV-2, altele folosesc doar părți ale acestuia, iar unele nu folosesc niciun material derivat direct din virus.
Secțiunile de mai jos oferă o prezentare generală a diferitelor tipuri de vaccinuri COVID-19 care au fost autorizate pentru utilizare în cel puțin o țară.
Vaccinurile cu ARN mesager
Vaccinurile cu ARN mesager (ARNm) pe care BioNTech-Pfizer și Moderna le-au dezvoltat sunt primele vaccinuri ARNm autorizate pentru utilizare la oameni în afara studiilor clinice. Cu toate acestea, tehnologia nu este nouă.
Oamenii de știință lucrează de câțiva ani la diferite vaccinuri cu ARNm pentru boli infecțioase și cancer.
Vaccinurile cu ARNm nu conțin nicio parte a virusului SARS-CoV-2. În schimb, ele poartă o porțiune de ARN mesager (ARNm) sintetizată chimic, care conține informațiile necesare propriilor noastre celule pentru a produce proteina spike (S) a coronavirusului SARS-CoV-2.
Celulele noastre produc această proteină și o prezintă sistemului nostru imunitar, care răspunde prin crearea de anticorpi și dezvoltarea unei imunități de lungă durată sub formă de răspunsuri ale celulelor T și B.
Nu este posibil să ne îmbolnăvim de COVID-19 în urma inoculării unui vaccin cu ARNm, deoarece acesta nu conține instrucțiunile necesare pentru a produce întregul coronavirus.
Mai multe informații despre vaccinurile cu ARNm găsiți aici.
Vaccinurile cu vector viral
La fel ca vaccinurile cu ARNm, vaccinurile cu vectori virali nu conțin nici ele întregul virus SARS-CoV-2. Ele folosesc un virus inofensiv pentru a furniza gena care permite celulelor noastre să producă proteina spike (S).
Vaccinurile COVID-19 Oxford-AstraZeneca, Sputnik V și Johnson & Johnson sunt toate vaccinuri cu vector viral, care folosesc diferite adenovirusuri ca sistem de livrare sau vector. Adenovirusurile pot provoca o răceală obișnuită și există multe tipuri de adenovirusuri care pot infecta diferite specii.
Vaccinul Oxford-AstraZeneca folosește un ca vector un adenovirus al cimpanzeului numit ChAdOx1. Vaccinul rusesc Sputnik V folosește doi vectori de adenovirus umani diferiți, numiți Ad26 și Ad5. Johnson & Johnson folosește, de asemenea, virusul Ad26 în vaccinul său.
Toate cele trei vaccinuri conțin gena pentru proteina spike și o furnizează în celule după injectare. Celulele produc apoi proteina spike și o prezintă sistemului nostru imunitar.
Ca și în cazul vaccinurilor cu ARNm, vaccinurile cu vectori virali nu poartă informațiile necesare celulelor noastre pentru a produce întregul virus SARS-CoV-2. Prin urmare, nu pot provoca boala COVID-19.
Mai multe informații despre vaccinurile cu vectori virali găsiți aici.
Vaccinurile cu subunități proteice
La fel ca vaccinurile cu ARNm și cu vectori virali, vaccinurile cu subunități proteice folosesc doar o parte a virusului SARS-CoV-2. Cu toate acestea, în loc să furnizeze celulelor noastre codul genetic necesar pentru a produce o proteină virală, aceste vaccinuri furnizează direct proteina virală.
Vaccinul candidat dezvoltat de Novavax este un vaccin cu subunitate proteică. Oamenii de știință au produs cantități mari de proteină spike SARS-CoV-2 într-un laborator pentru acest vaccin experimental. Novavax folosește celule de insecte pentru a crește proteinele înainte de a le purifica. Proteinele purificate formează apoi nanoparticule.
Pe cont propriu, nanoparticulele de proteine pot să nu producă o reacție imună suficient de puternică, așa că Novavax adaugă un adjuvant. Aceasta este o substanță chimică ce stimulează sistemul imunitar.
Vaccinurile cu subunități proteice nu poartă suficient material viral pentru a produce întregul virus SARS-CoV-2. Prin urmare, nu pot provoca boala COVID-19.
Vaccinurile cu virusuri inactivate
Spre deosebire vaccinurile cu ARNm, vector viral și cele cu subunități proteice, vaccinurile inactivate conțin întregul virus SARS-CoV-2. Cu toate acestea, virusul este inactivat prin metode chimice, ceea ce înseamnă că nu poate provoca boala.
Sinovac, Sinopharm și Bharat Biotech folosesc o substanță chimică numită beta-propiolactonă pentru a inactiva virusul SARS-CoV-2 din vaccinurile lor. Substanța chimică modifică materialul genetic al virusului.
Vaccinurile COVID-19 inactivate nu pot provoca COVID-19, deoarece virusul nu se poate replica.
Acest tip de vaccin nu produce o reacție imună la fel de puternică precum celelalte tipuri de vaccinuri, iar imunitatea rezultată poate să nu fie la fel de lungă. Sinovac, Sinopharm și Bharat Biotech folosesc adjuvanți în vaccinurile lor COVID-19 pentru a genera un răspuns imun mai puternic.
Pentru a asigura imunitate pe termen lung, ar putea fi necesare injecții de rapel după inocularea unui vaccin inactivat împotriva COVID-19.
Efectele secundare și eficacitatea vaccinurilor
Toate vaccinurile experimentale sunt supuse unor teste riguroase în evaluările preclinice și cele clinice. Acestea sunt concepute pentru a evalua siguranța vaccinului și cât de bine se descurcă acesta la prevenirea bolilor.
Oamenii de știință măsoară siguranța unui vaccin candidat prin monitorizarea efectelor secundare ale participanților la studiu.
Urmărind câți oameni dezvoltă reacții adverse în grupul care a primit un vaccin experimental și comparând aceste rezultate cu efectele secundare din grupul care a primit placebo, cercetătorii pot determina cât de sigur este vaccinul respectiv.
Acest lucru le permite, de asemenea, să culeagă date despre probabilitatea ca persoanele care primesc vaccinul să aibă reacții adverse.
De exemplu, 84,7% dintre persoanele care au primit vaccinul Pfizer-BioNTech în timpul studiilor clinice au raportat cel puțin un efect secundar la locul injectării. Cel mai frecvent efect secundar a fost durerea, pe care au raportat-o 83,1% dintre participanții cu vârsta cuprinsă între 18 și 55 de ani și 71,1% dintre cei cu vârsta de 55 de ani și peste.
Într-un studiu clinic, oamenii de știință analizează, de asemenea, cât de bine funcționează un vaccin experimental. Ei fac acest lucru urmărind câți oameni din grupul vaccinat dezvoltă boala, comparativ cu participanții din grupul placebo.
Aceasta se numește eficacitatea vaccinului și descrie reducerea procentuală a bolii în cadrul evaluării clinice.
Cercetătorii au raportat o eficacitate de 94,1% pentru vaccinul COVID-19 dezvoltat de Moderna.
Cu toate acestea, eficiența vaccinului este diferită de eficacitatea vaccinului. Eficiența vaccinului se referă la cât de bine funcționează acesta în viața reală (în afara studiilor clinice). Oamenii de știință vor continua să studieze cât de eficiente sunt vaccinurile COVID-19 în cadrul comunității, dar va dura ceva timp până când vor fi disponibile date solide.
Primele rapoarte din Israel arată că rata cazurilor noi de COVID-19 în rândul lucrătorilor din domeniul sănătății care au primit vaccinul Pfizer-BioNTech a fost cu 85% mai mică la 15-28 de zile după prima injecție.
Acest lucru ne oferă o indicație a cât de bine funcționează vaccinul în lumea reală.