Dispariția dinozaurilor în urmă cu 66 de milioane de ani, la sfârșitul Cretacicului, este de mult timp un subiect de dezbatere științifică, iar numeroși oameni de știință și-au propus să determine cauzele celor cinci extincții în masă care au remodelat viața de pe planeta noastră. Unii experți cred că asteroizii sau cometele care s-au ciocnit cu Pământul au fost principalii agenți ai distrugerilor în masă. Alți oameni de știință consideră că erupțiile vulcanice uriașe au fost cauza principală a evenimentelor de extincție.
Un nou studiu al cercetătorilor de la Colegiul Dartmouth din S.U.A., publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), raportează că activitatea vulcanică pare să fi fost principalul motor al extincțiilor în masă. Aceste descoperiri oferă cele mai convingătoare dovezi cantitative de până acum ale faptului că legătura dintre erupțiile vulcanice majore și punctele de cotitură din evoluția vieții nu este doar o coincidență.
O scurtă istorie a dinozaurilor
Dinozaurii reprezintă un grup de animale care a apărut în urmă cu între 240 și 230 de milioane de ani și a dominat Pământul [..]
Potrivit autorilor, patru dintre cele cinci extincții în masă au fost contemporane cu erupții vulcanice masive denumite bazalturi de inundație. Aceste erupții inundă cu lavă zonă vaste – chiar și un întreg continent – în doar un milion de ani. La scară geologică, aceasta reprezintă doar o clipită. Ele lasă în urmă amprente masive – regiuni extinse de rocă magmatică, solidificate în formă de trepte, pe care geologii le numesc mari provincii magmatice.
Pentru a fi considerată „mare”, o provincie magmatică trebuie să conțină cel puțin 100.000 de kilometri cubi de magmă (volumul a 400.000 de bazine olimpice). Pentru comparație, erupția din anul 1980 a Muntelui Sf. Elena a produs mai puțin de un kilometru cub de lavă. Potrivit cercetătorilor, majoritatea vulcanilor reprezentați în studiu au produs de un milion de ori mai multă lavă.
Echipa de cercetători a consultat baze de date recunoscute la nivel internațional privind scara timpului geologic, paleobiologia și marile provincii magmatice pentru a examina conexiunea temporală dintre extincțiile în masă și marile provincii magmatice. Potrivit autorilor, erupțiile vulcanice majore par a se alinia în timp cu evenimentele de extincție în masă și cu alte evenimente climatice sau de mediu importante.
De fapt, o serie de erupții din regiunea Siberiei de astăzi au declanșat cea mai distructivă extincție în masă din istorie, în urmă cu 252 de milioane de ani, eliberând în atmosferă o cantitate imensă de dioxid de carbon și sufocând aproape toate viețuitoarele de pe Pământ.
Erupțiile vulcanice au zguduit și subcontinentul indian cam în aceeași perioadă în care au dispărut dinozaurii, formând platoul Deccan de astăzi. Acest lucru, la fel ca impactul cu asteroidul, ar fi avut efecte globale de anvergură, învăluind planeta în praf și vapori toxici, omorând dinozaurii și alte viețuitoare și modificând climatul pe termen lung.
Pe de altă parte, teoriile în favoarea anihilării în urma impactului cu asteroid se bazează pe impactul cu Chicxulub, o rocă spațială care s-a prăbușit pe planeta noastră în zona Peninsulei Yucatan din Mexic în aceeași perioadă în care au dispărut dinozaurii.
Ultima zi a dinozaurilor
Asteroidul care a omorât aproape toți dinozaurii a lovit Pământul în timpul sezonului de primăvară.
Experții de la Colegiul Dartmouth și-au propus să găsească o cale de a cuantifica aparenta legătură dintre erupțiile vulcanice și extincțiile în masă și de a testa dacă aceasta este doar o coincidență sau există o relație de cauzalitate între cele două evenimente. Ei au utilizat supercomputerele de la Dartmouth Discovery Cluster pentru a realiza simulările.
Oamenii de știință au comparat cele mai bune estimări privind bazalturile de inundație cu perioadele majore de dispariție a speciilor, la scară geologică, inclusiv în cazul celor cinci evenimente de extinție în masă. Pentru a dovedi că sincronizarea în timp nu a fost doar o coincidență, ei au examinat dacă erupțiile vulcanice s-ar alinia la fel de bine cu un model generat aleatoriu și au repetat simularea cu 100 de milioane de astfel de modele. Rezultatele au arătat o concordanță între cele două evenimente (erupțiile vulcanice majore și extincțiile în masă) care este dincolo de o pură coincidență.
În loc de a lua în considerare magnitudinea absolută a erupțiilor, echipa de cercetători a ordonat erupțiile vulcanice după cantitatea de lavă pe care au produs-o. Ei au constatat că evenimentele vulcanice cu cea mai mare rată de erupție au provocat cele mai mari distrugeri și au produs cele mai severe exctinții sau chiar extincții în masă.
„Rezultatele noastră arată că, după toate probabilitățile, la granița dintre Cretacic și Terțiar, ar fi existat o extincție în masă majoră chiar dacă nu ar fi existat impactul cu asteroidul”, spun autorii. „Impactul cu asteroidul a înrăutățit lucrurile, fără îndoială”.
Sursa: SciTechDaily