Carnea roșie conține un zahăr pe care organismul uman nu îl poate produce

Carnea roșie este o sursă importantă de proteine, fier și vitamina B12. Totuși, dincolo de nutrienții pe care îi furnizează, ea conține și molecule ale căror efecte asupra sănătății sunt încă investigate. Una dintre ele este Neu5Gc, un tip de zahăr care ar putea contribui la explicarea unei părți din legătura observată între consumul de carne roșie și anumite boli cronice.

Un articol publicat de SciTechDaily la 8 octombrie 2026 prezintă rezultate preliminare potrivit cărora aportul ridicat de Neu5Gc din carne ar putea fi asociat cu un risc mai mare de diabet de tip 2. Cercetătorii analizează în special posibilitatea ca această moleculă să stimuleze procese inflamatorii persistente în organism.

Ideea este interesantă dintr-un motiv fundamental: oamenii consumă o substanță pe care propriile celule nu o pot fabrica, iar sistemul imunitar o poate recunoaște ca fiind străină. Pentru a înțelege de ce acest lucru ar putea conta, trebuie să privim mai atent evoluția biologică a speciei noastre și modul în care funcționează apărarea organismului.

Neu5Gc, zahărul pe care oamenii l-au pierdut în cursul evoluției

Neu5Gc este prescurtarea pentru acidul N-glicolilneuraminic, o moleculă din familia acizilor sialici. Acești compuși se găsesc la suprafața celulelor și participă la numeroase procese biologice, inclusiv la interacțiunile dintre celule și la recunoașterea lor de către sistemul imunitar.

La majoritatea mamiferelor, organismul produce în mod natural Neu5Gc. Oamenii reprezintă însă o excepție importantă. În cursul evoluției umane, o modificare genetică a inactivat gena CMAH, necesară pentru producerea acestei molecule. Prin urmare, celulele umane nu pot sintetiza Neu5Gc pe cont propriu.

Această particularitate evolutivă nu înseamnă că organismul nostru nu poate intra niciodată în contact cu molecula. Dimpotrivă, Neu5Gc ajunge în corp prin alimentație, mai ales prin consumul de carne de mamifere. Carnea de vită și cea de miel se numără printre sursele importante, iar carnea de porc conține, de asemenea, această substanță. Cantități mai mici se pot găsi în anumite produse lactate.

O parte din Neu5Gc ingerat poate fi preluată și încorporată în structurile celulare umane. Aici apare întrebarea care îi interesează pe cercetători: ce se întâmplă atunci când sistemul imunitar întâlnește o moleculă prezentă în țesuturile proprii, dar pe care organismul nu o produce în mod natural?

Cum ar putea acest zahăr să declanșeze inflamația cronică

Sistemul imunitar este specializat în identificarea structurilor străine și în declanșarea unor reacții de apărare atunci când este necesar. În cazul Neu5Gc, situația este neobișnuită: molecula provine din alimentație, dar poate ajunge să fie integrată în structurile unor celule umane.

Organismul poate produce anticorpi care recunosc Neu5Gc drept o structură străină. Dacă acești anticorpi interacționează cu moleculele încorporate în țesuturi, ar putea întreține o reacție inflamatorie de intensitate redusă, dar persistentă.

Acest mecanism poartă numele de xenosialită. Termenul descrie inflamația care ar putea apărea atunci când sistemul imunitar reacționează împotriva structurilor ce conțin Neu5Gc de origine nonumană.

Ipoteza a fost investigată în studii experimentale, inclusiv pe animale modificate genetic pentru a reproduce incapacitatea oamenilor de a sintetiza această moleculă. În asemenea modele, asocierea dintre aportul de Neu5Gc și anticorpii care îl recunosc a fost legată de inflamația sistemică. Alte cercetări au explorat posibile conexiuni cu progresia cancerului și bolile cardiovasculare.

Totuși, este important să distingem între un mecanism biologic plauzibil și demonstrarea efectelor sale la oameni. Rezultatele obținute pe animale nu dovedesc automat că același proces provoacă boli în organismul uman. Tocmai de aceea, cercetătorii încearcă să afle dacă expunerea alimentară la Neu5Gc poate contribui efectiv la apariția diabetului de tip 2.

Aproape 90.000 de adulți, urmăriți timp de peste șapte ani

Pentru a investiga această posibilă legătură, cercetătorii au analizat datele a 89.953 de adulți înscriși în studiul francez NutriNet-Santé, un proiect amplu care urmărește relațiile dintre alimentație, stilul de viață și sănătate. Participanții aveau, în medie, 42 de ani, iar aproximativ 79% erau femei. La începutul perioadei analizate, niciunul nu avea diabet de tip 2 sau cancer. Cercetătorii au estimat aportul de Neu5Gc pe baza înregistrărilor alimentare și a unei baze de date cu informații despre concentrația moleculei în diferite alimente.

Participanții au fost împărțiți în cinci grupuri, în funcție de cantitatea estimată de Neu5Gc provenită din carne. Ulterior, cercetătorii au urmărit apariția unor cazuri noi de diabet de tip 2. După o perioadă mediană de urmărire de 7,2 ani, au fost identificate 966 de cazuri noi. Analiza a evidențiat o asociere între aportul mai mare de Neu5Gc provenit din carne și riscul de a dezvolta această boală.

Este important de menționat că rezultatele prezentate de Asociația Europeană pentru Studiul Diabetului (EASD) provin dintr-o analiză observațională anunțată pentru reuniunea anuală a organizației, desfășurată la Milano. Prin urmare, ele trebuie interpretate în contextul limitelor acestui tip de cercetare.

Un risc cu 63% mai mare, dar ce înseamnă această cifră?

Rezultatul care atrage cel mai mult atenția este diferența dintre persoanele cu aportul cel mai ridicat și cele cu aportul cel mai scăzut de Neu5Gc provenit din carne. După ajustarea statistică pentru factori precum vârsta, sexul, activitatea fizică, alimentația generală, fumatul și anumite probleme de sănătate, grupul cu aportul cel mai mare a prezentat un risc de diabet de tip 2 cu 63% mai ridicat decât grupul cu aportul cel mai mic. În al doilea grup cu aport ridicat, diferența a fost de 41%.

Această cifră necesită însă o explicație. O creștere relativă a riscului cu 63% nu înseamnă că 63% dintre persoanele care consumă multă carne roșie vor dezvolta diabet. Ea descrie diferența statistică dintre grupurile comparate, nu probabilitatea individuală de îmbolnăvire.

În plus, atunci când cercetătorii au luat în calcul și indicele de masă corporală, asocierea a devenit mai slabă, deși a rămas semnificativă statistic. Iar când au ajustat analiza și pentru cantitatea totală de carne roșie consumată, relația dintre Neu5Gc și diabet nu a mai fost semnificativă statistic.

Acest ultim rezultat este esențial. El arată că studiul nu poate identifica Neu5Gc drept cauza specifică a riscului crescut. Molecula ar putea contribui la asocierea observată, dar este posibil ca și alte substanțe din carne sau alți factori asociați stilului de viață să aibă un rol.

De ce rezultatele despre carne nu se aplică automat și produselor lactate

Un alt rezultat interesant este diferența dintre Neu5Gc provenit din carne și cel estimat ca provenind din produsele lactate. În analiza prezentată, aportul de Neu5Gc din lactate nu a fost asociat cu riscul de diabet de tip 2. În schimb, atunci când cercetătorii au luat în calcul aportul total din toate sursele alimentare, grupul cu expunerea cea mai mare a avut un risc cu 37% mai ridicat decât grupul cu expunerea cea mai mică. Cea mai mare parte a asocierii părea să provină din carne.

Această diferență nu demonstrează că Neu5Gc din lactate este inofensiv sau că molecula din carne are, în mod obligatoriu, efecte diferite. Cantitatea ingerată, concentrația din alimente și alți compuși prezenți în dietă ar putea influența rezultatele.

De asemenea, alimentația nu este alcătuită din molecule izolate. O persoană care consumă frecvent carne roșie poate avea un tipar alimentar diferit de cel al unei persoane care preferă leguminoasele, peștele sau carnea de pasăre. Chiar și după ajustarea statistică pentru mai mulți factori, este dificil să se elimine complet toate diferențele dintre grupuri.

Prin urmare, rezultatele nu justifică concluzia că toate produsele de origine animală au aceleași efecte metabolice și nici nu oferă motive suficiente pentru eliminarea generală a lactatelor din alimentație.

Ce urmează să verifice cercetătorii

Pentru a înțelege mai bine legătura dintre Neu5Gc și diabet, cercetătorii intenționează să analizeze această moleculă împreună cu alți compuși din carne, inclusiv fierul hemic. Acesta este o formă de fier prezentă în alimentele de origine animală și reprezintă unul dintre factorii studiați în legătură cu efectele metabolice ale consumului de carne.

O altă direcție importantă este măsurarea directă a anticorpilor anti-Neu5Gc în grupuri mari de persoane. În studiul prezentat, expunerea a fost estimată pe baza alimentației, nu prin măsurarea directă a reacției imunitare. Determinarea anticorpilor ar putea ajuta la verificarea mai riguroasă a ipotezei inflamației cronice.

Cercetătorii vor să afle, de asemenea, dacă reducerea expunerii la Neu5Gc prin înlocuirea unei părți din carnea roșie cu surse de proteine precum carnea de pasăre sau alimentele vegetale ar putea contribui la prevenirea diabetului de tip 2. Acest posibil beneficiu trebuie însă demonstrat prin cercetări suplimentare, nu presupus pe baza asocierii observate.