Boala Alzheimer este o afecțiune evolutivă a creierului și o formă de demență care afectează memoria, gândirea și comportamentul. Pe măsură ce simptomele bolii se agravează, aceasta poate afecta grav capacitatea unei persoane de a îndeplini sarcini care altfel ar fi considerate de rutină. În prezent, nu există un tratament pentru Alzheimer, dar există medicamente care pot întârzia temporar simptomele bolii.
Primul indiciu clinic al bolii Alzheimer este declinul cognitiv. Primele fenomene degenerative apar la nivelul neuronilor colinergici din partea bazală creierul anterior, apoi în cortexul entorinal și hipocamp, care controlează memoria.
Boala Alzheimer afectează predominat persoanele în vârstă, 73% dintre pacienți având peste 75 de ani. Tulburarea este mai frecventă la femei.
Modificările de la nivelul creierului
Primul caz de boală Alzheimer a fost descris în anul 1906, de către dr. Alois Alzheimer, un neurolog din Germania. Alzheimer a identificat două dintre caracteristicile fizice-cheie ale bolii atunci când a examinat la microscop creierul unei femei decedate. Medicul a descoperit aglomerări anormale de proteine (cunoscute acum sub denumirea de plăci de amiloid) și mănunchiuri încâlcite de fibre nervoase (cunoscute acum sub denumirea de încurcături neurofibrilare).
Totuși, chiar dacă unii cercetători consideră că plăcile de amiloid constituie cauza bolii, alții susțin că acestea reprezintă doar un biomarker al bolii, care arată că alte procese fiziologice sunt perturbate. Medicamentele recente înlătură plăcile de beta-amiloid din creier, însă acest lucru duce la îmbunătățirea proceselor cognitive doar într-o măsură extrem de redusă.
Pierderea continuă a conexiunilor dintre celulele nervoase le afectează până la punctul în care acestea nu mai pot funcționa corespunzător în părțile creierului implicate în memorie și duce, în final, la moartea lor. Pe măsură ce tot mai multe celule nervoase mor, părți ale creierului care controlează raționamentul, limbajul și gândirea sunt și ele afectate, iar țesutul cerebral începe să se micșoreze.
Oamenii de știință bănuiesc că fenomenele inflamatorii de la nivelul creierului joacă și ele un rol important în evoluția bolii Alzheimer, fiind mai mult decât un efect secundar al acesteia.
Cauzele bolii Alzheimer
Cauza bolii Alzheimer nu este pe deplin clară, însă oamenii de știință bănuiesc că afecțiunea este declanșată de o combinație de factori ce țin de moștenirea genetică, stilul de viață și mediu, care afectează creierul în decursul timpului.
Un procent redus al pacienților cu Alzheimer dobândesc boala datorită unei modificări specifice din ADN-ul lor. La aceste persoane, boala se instalează mai de timpuriu, la vârste cuprinse între 35 și 65 de ani. Modificările din ADN sunt asociate cu producția excesivă de beta-amiloid pornind de la un precursor proteic.
Cauzele bolii nu sunt bine cunoscute, dar există o serie de factori de risc, cum ar fi: operațiile pe creier, apneea în somn, sănătatea vasculară precară, obezitatea și diabetul. Alți factori de risc pot fi:
- Istoricul familial: persoanele ale căror părinți sau frați au Alzheimer prezintă un risc mai ridicat de apariție a bolii;
- Ereditatea: mutațiile genetice, cum este moștenirea genei apolipoproteinei E, pot duce la apariția bolii Alzheimer. (Însă mutațiile genetice reprezintă sub 1% din cazurile de Alzheimer.);
- Sindromul Down: oamenii cu sindromul Down prezintă un risc mai ridicat de Alzheimer, deoarece ei au trei copii ale cromozomului 21, care pot duce la formarea mai multor plăci de amiloid la nivelul creierului;
- Deficitul cognitiv minor: oamenii cu deficit cognitiv minor prezintă probleme de memorie, dar simptomele nu interferează prea mult cu viețile lor;
- Leziunile grave la nivelul capului: leziunile severe la nivelul cutiei craniene au fost asociate cu un risc mai crescut de Alzheimer;
- Nivelul scăzut de educație: oamenii cu o educație sub nivel liceal pot prezenta un risc mai crescut de Alzheimer.
Simptomele bolii Alzheimer
Modificările de la nivelul creierului asociate cu boala Alzheimer pot începe cu zece ani sau mai mult înainte de apariția simptomelor. Una dintre primele simptome este dificultatea memorării informațiilor nou-învățate, cum sunt conversațiile sau evenimentele recente ori numele persoanelor. Însă nu toți pacienții au probleme cu memoria la început; la unele persoane pot apărea mai întâi schimbări în comportament, dificultăți de limbaj sau probleme de vedere.
Simptomele persoanelor cu forme ușoare sau moderate de Alzheimer pot include:
- Repetarea afirmațiilor și a întrebărilor din nou și din nou;
- Uitarea conversațiilor sau a evenimentelor;
- Rătăcirea obiectelor sau așezarea lor în locuri ilogice;
- Rătăcirea în locuri familiare;
- Dificultăți în găsirea cuvintelor potrivite pentru a identifica obiecte, pentru a exprima gânduri sau pentru a participa la conversații;
- Întâmpinarea de dificultăți de concentrare și în gândire;
- Greutăți în realizarea sarcinilor de rutină, cum ar fi gătitul;
- Uitarea realizării sarcinilor de bază, cum ar fi îmbrăcatul și spălatul.
Boala Alzheimer cauzează, de asemenea, modificări comportamentale și de dispoziție, inclusiv depresie, insomnie, neîncredere în ceilalți, halucinații, pierderea inhibițiilor, schimbări ale stării de dispoziție, furie sau agresivitate.
Oamenii la care boala este într-un stadiu avansat se confruntă o pierdere severă a funcțiilor creierului și devin complet dependenți de cei din jur în viața de zi cu zi. Simptomele din acest stadiu pot include:
- Pierderea în greutate;
- Infecții ale pielii;
- Dificultăți în înghițire;
- Convulsii;
- Somn prelungit;
- Pierderea controlului vezicii urinare și intestinului.
Diagnosticarea bolii Alzheimer
Există peste 100 de forme de demență, boala Alzheimer fiind cea mai cunoscută formă. De aceea, diagnosticarea bolii poate fi uneori dificilă.
De obicei, boala Alzheimer este diagnosticată prin teste cognitive sau teste neuropsihologice, în care medicii analizează tulburările de memorie, precum și diverse alte abilități de gândire, abilități funcționale și modificări de comportament. Poate fi utilizată imagistica cu rezonanță magnetică pentru a stabili care părți ale creierului sunt afectate de fenomenele degenerative sau tomografia computerizată, pentru a observa modificările vasculare.
În ultimii ani, a fost utilizată tomografia cu emisie de pozitroni pentru a scana creierul în vederea depistării plăcilor de amiloid sau a încurcăturilor neurofibrilare. Însă, deocamdată, această tehnică este folosită doar în scop de cercetare.
Tratamentul bolii Alzheimer
Nu există un tratament pentru boala Alzheimer, dar există medicamente care tratează unele dintre simptomele bolii.
Inhibitorii de colinesterază sunt medicamente ce pot ajuta în cazul unor simptome precum depresia și stările de agitație. Astfel de medicamente sunt donepezilul (Aricept), galantamina (Razadyne) și rivastigmina (Exelon). Aceste medicamente îmbunătățesc, pentru un timp, procesele cognitive și calitatea vieții persoanelor bolnave, însă nu pot opri evoluția bolii.
Un alt medicament, denumit memantină (Namenda), poate fi utilizat pentru a încetini simptomele la persoanele cu forme moderate sau grave ale bolii. Unii pacienți pot primi antidepresive pentru controlul tulburărilor de comportament.
În ultimul an, autoritățile americane au aprobat două medicamente care înlătură cu eficiență plăcile de amiloid, însă nu îmbunătățesc procesele cognitive.
Experții sunt de acord că, în afară de medicație, creierul trebuie ajutat prin factori ce țin de stilul de viață, cum ar fi activitatea fizică, mintală și socială. O dietă bogată în fructe, legume și cereale integrale, cu cantități moderate de pește, pui și produse lactate, poate fi, de asemenea, benefică.
Sursa: Live Science