Obiectul care s-a prăbușit pe Pământ și a declanșat extincția aproape tuturor speciilor de dinozauri, în urmă cu 66 de milioane de ani, a fost un asteroid care s-a format dincolo de orbita planetei Jupiter, potrivit unor dovezi geochimice colectate din craterul de impact Chicxulub din Mexic. Rezultatele studiului, publicate în revista Science, sugerează că extincția în masă a fost rezultatul unei înșiruiri de evenimente care a început tocmai la formarea sistemului nostru solar.
Extincția din Cretacic/Paleogen (K/Pg) a fost a cincea extincția în masă din ultimii 540 de milioane de ani: perioada în care animalele s-au răspândit pe tot globul. Evenimentul a provocat dispariția a peste 60% dintre specii, inclusiv a dinozaurilor nezburători.
Începând cu 1980, s-au acumulat tot mai multe dovezi că extincția a fost cauzată de un obiect de mărimea unui oraș care a lovit Pământul. Un astfel de impact ar fi ridicat în atmosferă cantități imense de sulf, praf și funingine, care ar fi blocat parțial lumina solară și ar fi provocat scăderea drastică a temperaturilor. Un strat de iridiu (un metal rar pe Pământ, dar frecvent în compoziția asteroizilor) s-a depus pe suprafața întregii planete în perioada în care extincția a început.
Ruteniul din asteroidul Chicxulub
Cercetătorii s-au concentrat pe izotopii metalului numit ruteniu. Aceste metal este extrem de rar în rocile de pe Pământ, deci prezența sa la locul de impact este un indiciu al naturii obiectului. Există șapte izotopi stabili de ruteniu, iar corpurile cerești prezintă un amestec caracteristic al acestora.
În mod particular, în funcție de izotopii de ruteniu, oamenii de știință pot stabili dacă un asteroid s-a format la periferia Sistemului Solar (dincolo de orbita lui Jupiter) sau dacă s-a format în interiorul acestuia.
Atunci când sistemul nostru solar a luat naștere dintr-un nor molecular, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, temperaturile interioare erau prea ridicate pentru ca substanțele chimice volatile, așa cum este apa, să se condenseze. Drept urmare, asteroizii care s-au format în această regiune prezintă un nivel redus de substanțe volatile și sunt bogați în minerale de siliciu. Asteroizii care s-au format spre periferia Sistemului Solar au devenit „carbonici”, conținând cantități însemnate de carbon și chimicale volatile. Izotopii de ruteniu erau distribuiți inegal în norul molecular, iar această heterogenitate s-a păstrat la nivelul asteroizilor.
Echipa de cercetători a descoperit că izotopii de ruteniu din asteroidul Chicxulub se potriveau bine cu cei dintr-un asteroid carbonic de la periferia sistemului nostru solar și nu se potriveau cu cei ai asteroizilor din interiorul Sistemului Solar.
Chicxulub nu a fost o cometă
Izotopii de ruteniu mai furnizează dovezi împotriva unei alte ipoteze, și anume aceea că Chicxulub a fost o cometă, nu un asteroid. Această teorie își are originea mult în trecut și a reapărut în atenția opiniei publică în urma unui studiu din anul 2021, potrivit căruia Chicxulub ar fi o cometă cu perioadă lungă care s-ar fi dezintegrat sub influența atracției gravitaționale exercitate de Soare.
Însă potrivit autorilor noului studiu, izotopii de ruteniu nu corespund cu cei specifici cometelor, fapt susținut de dovezile geochimice colectate din craterul Chicxulub.
Ipoteza cometei întâmpină dificultăți și atunci când vine vorba de dinamica Sistemului Solar, deoarece asteroizii carbonici de mărimi semnificative prezintă în probabilitate mult mai mare de a lovi Pământul comparativ cu cometele.
Sursa: Nature