Istoria aspirinei este o poveste fascinantă care se întinde pe mii de ani și implică multe descoperiri și inovații. Aspirina este un compus sintetic derivat din acidul salicilic, o substanță naturală care se găsește în plante precum salcia și crețușca (Filipendula ulmaria). Aspirina are multe utilizări, cum ar fi ameliorarea durerii, a inflamațiilor, a febrei și prevenirea formării cheagurilor de sânge. Iată câteva momente importante din istoria aspirinei:
- Vechii egipteni, sumerieni și greci foloseau scoarța și frunzele de salcie ca medicament pentru diferite afecțiuni, cum ar fi febra, durerile și inflamațiile;
- În 1763, Edward Stone, un vicar englez, a raportat Societății Regale că scoarța de salcie uscată și măcinată poate vindeca febra. El a fost inspirat de asemănarea dintre gustul amar al scoarței de salcie și scoarța peruană, care era folosită pentru a trata malaria;
- În 1828, Joseph Buchner, un farmacist german, a izolat ingredientul activ din scoarța de salcie și l-a numit salicină. Mai târziu, alți cercetători au descoperit salicină și în florile de crețușcă;
- În 1853, Charles Frédéric Gerhardt, un chimist francez, a sintetizat acidul acetilsalicilic prin adăugarea unei grupări acetil la acidul salicilic. Cu toate acestea, el nu și-a continuat cercetările;
- În 1897, Felix Hoffmann, un chimist german care lucra pentru Bayer, a redescoperit sinteza lui Gerhardt și a testat acidul acetilsalicilic pe el însuși și pe tatăl său, care suferea de reumatism. A constatat că este eficient și mai puțin iritant decât acidul salicilic. Bayer a brevetat procesul și a numit medicamentul aspirină;
- În 1899, Bayer a început să vândă aspirina în întreaga lume ca analgezic și medicament antiinflamator. Aspirina a devenit foarte populară și a intrat în Guinness World Records drept cel mai vândut analgezic din anul 1950;
- În 1971, John Vane, un farmacolog britanic, a descoperit mecanismul de acțiune al aspirinei: substanța inhibă sinteza prostaglandinelor, care sunt implicate în inflamații, durere, febră și coagularea sângelui. În 1982, Vane a câștigat Premiul Nobel în medicină pentru această descoperire;
- În anii 1970 și 1980, evaluările clinice și studiile au arătat că aspirina ar putea preveni atacurile de cord și accidentele vasculare cerebrale prin reducerea riscului apariției cheagurilor de sânge. Astfel, aspirina a început să fie utilizată pe scară largă ca tratament preventiv pentru bolile cardiovasculare;
- În anii 1990 și 2000, au apărut mai multe dovezi că aspirina ar putea reduce, de asemenea, riscul unor tipuri de cancer, cum ar fi cancerul colorectal, prin afectarea creșterii și moartea celulelor canceroase. Aspirina este încă în curs de cercetare pentru beneficiile și riscurile sale potențiale în prevenirea și tratamentul cancerului.
După cum se poate vedea, aspirina este un medicament remarcabil, cu o istorie lungă și bogată. Este încă unul dintre cele mai cercetate medicamente din lume, cu aproximativ 700 până la 1.000 de studii clinice efectuate în fiecare an. Aspirina este, de asemenea, unul dintre cele mai utilizate medicamente din lume, cu aproximativ 40.000 de tone consumate anual. Așadar, aspirina este cu adevărat un medicament-minune, care a schimbat viețile a milioane de oameni.