Aproximativ 71% din suprafața Pământului este acoperită cu apă. Această cantitate uriașă de apă este dificil de imaginat: volumul total de apă de pe planeta noastră este în jur de 525 de milioane de kilometri cubi.
Din toată această apă, doar aproximativ 2,5% reprezintă apă dulce, restul de 97,5% fiind apă sărată. Aproape 69% din resursele de apă dulce sunt blocate în ghețari și calotele glaciare, aproximativ 30% se găsesc în subteran și doar 0,27% sunt apele de suprafață. Toate tipurile de resurse de apă sunt importante pentru planetă, însă apa dulce este importantă pentru supraviețuirea oamenilor.
Resursele de apă sărată
După cum am menționat mai sus, apa sărată este abundentă pe suprafața planetei. Totuși, această resursă nu este de folos atunci când vine vorba despre aprovizionarea cu apă potabilă. Instalațiile de desalinizare, chiar dacă există, sunt puține, deoarece procesul de desalinizare este mare consumator de energie și scump.
Acestea fiind spuse, există resurse de apă sărată de care beneficiază oamenii, în afară de priveliștile frumoase ale oceanului. Peștii de apă sărată sunt un aliment de bază în mare parte a lumii (deși pescuitul excesiv și poluarea au pus în pericol o mare parte din viața marină). În plus, mareele sunt folosite ca sursă de energie hidroelectrică.
Așadar, deși apa sărată nu este utilă pentru a face față rezervelor limitate de apă, oferă resurse pe care oamenii se bazează.
Resursele de apă subterană
Apa subterană este cea mai abundentă dintre toate resursele de apă dulce. Pe măsură ce apa intră în pământ prin straturi de sol, argilă și rocă, o parte din ea aderă la straturile superioare pentru a furniza apă plantelor. Această apă se află în ceea ce se numește zona nesaturată, unde majoritatea porilor sunt umpluți cu aer, mai degrabă decât cu apă.
Gravitația continuă să atragă apa în jos prin pământ. În cele din urmă, apa ajunge în zona saturată, unde toți porii sunt umpluți cu apă. Separarea dintre zona saturată și cea nesaturată se numește pânză freatică.
Acviferele sunt zone de rocă permeabilă care rețin apă. De obicei, acviferele sunt formate din rocă de bază care are multe fracturi și pori conectați, cum ar fi calcar, gresie și pietriș. Straturile de șist și argilă sunt impermeabile și, prin urmare, formează acvifere sărace. Un acvifer este „reîncărcat” prin precipitațiile care se infiltrează prin straturile de sol și rocă. Prin urmare, există o interacțiune semnificativă între apele de suprafață și apele subterane.
La rândul lor, apele subterane alimentează apa de suprafață prin izvoare, iar apa de suprafață poate, de asemenea, să reîncarce rezervele de apă subterană.
Cel mai adesea, apa subterană este accesată de oameni prin puțuri. Pentru a construi un puț, trebuie să forați dincolo de pânza freatică. În cele mai multe cazuri, o pompă este plasată în fundul puțului și apa este pompată în case, întreprinderi și stații de tratare a apei, unde este apoi distribuită. Pe măsură ce apa este pompată din pământ, în jurul puțului se formează un con de depresiune. Apele subterane din zona înconjurătoare se deplasează spre puț. Puțurile pot seca în perioadele de secetă sau dacă se pompează prea multă apă.
Apa pompată din puțuri este, în general, foarte curată. Straturile de sol, argilă și rocă acționează ca un filtru natural. Cu toate acestea, contaminanții din solurile contaminate din apropiere, rezervoarele subterane cu scurgeri și sistemele septice pot polua un puț, făcându-l inutilizabil. În plus, poate apărea infiltrarea apei sărate atunci când rata de pompare în apropierea unui țărm depășește rata de reîncărcare. Apa sărată este atrasă din ocean în conul de depresiune și pătrunde în puț.
Resursele de apă de suprafață
Apa de suprafață este apa care există în pâraie, râuri și lacuri. Această apă este folosită în principal pentru alimentarea cu apă potabilă, recreere, irigații, industrie, creșterea animalelor, transport și energie hidroelectrică. Peste 63% din alimentarea publică cu apă este realizată din apele de suprafață. Irigațiile își primesc 58% din apa necesară din apele de suprafață. Industria își primește aproape 98% din apă din sistemele de apă de suprafață. Prin urmare, conservarea și calitatea apei de suprafață este de cea mai mare importanță.
Calitatea apei poate fi afectată atât de cauze naturale, cât și de cauze umane: conductivitatea electrică, pH-ul, temperatura, nivelurile de fosfor, nivelurile de oxigen dizolvat, nivelurile de azot și bacteriile.
Apa dintr-un râu poate transporta în mod natural sedimente, resturi și agenți patogeni. Turbiditatea (sedimentele în suspensie din apă), este, de asemenea, o măsură a calității apei. Cu cât apa este mai tulbure, cu atât calitatea ei este mai scăzută.
Contaminanții artificiali, cum ar fi benzina, solvenții, pesticidele și azotul de la animale se pot scurge în apele de suprafață, diminuând calitatea acestora.
Sursa: Sciencing.com