Poluare cu fertilizatori poate avea efecte în cascadă semnificative pentru lanțurile trofice din râuri și pâraie, conform unei noi analize a datelor de la nivel global. Cercetătorii au mai descoperit că unele metode de detecție nu pot identifica poluare în anumite tipuri de ape curgătoare.
Analiza, publicată în Biological Reviews, a combinat rezultatele a 184 de studii, bazate pe un număr de 885 de experimente individuale desfășurate pe tot globul, care au investigat efectele adăugării azotului și fosforului, principalele componente ale fertilizatorilor, în râuri și pâraie. În timp ce analiza a inclus numai studiile în cadrul cărora cercetătorii au adăugat azot și fosfor în mod experimental, poluarea cu azot și fosfor se poate scurge de la ferme în pâraie, lacuri și râuri, dar și de la deversările de ape uzate. La niveluri ridicate, poluare cu îngrășăminte poate duce la înflorirea apelor și la moartea peștilor.
”Per total, au descoperit că nivelurile ridicate de nutrimente afectează râurile și pâraiele de peste tot”, a declarat Marcelo Ardόn, profesor asociat la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii. ”Oriunde am căutat, am observat creșteri în abundența și biomasa organismelor care trăiesc în cursurile de apă, dar și accelerarea proceselor care au loc în cadrul acestora – cât de repede cresc algele, cât de rapid se descompun frunzele și cât de repede cresc organismele care se hrănesc cu acestea.”
În toate studiile, cercetătorii au observat că azotul și fosforul au dus la o dezvoltare crescută la toate nivelurile lanțului trofic, cum ar fi algele, insectele consumatoare de alge și peștii care se hrănesc cu insecte. În cursurile de apă mai umbrite, unde algele nu cresc, azotul și fosforul accelerează descompunerea frunzelor și stimulează creșterea organismelor care se hrănesc cu acestea.
”Am observat o creștere medie de 48% în biomasă și în activitatea de la toate nivelurile lanțului trofic”, a declarat Ardόn. ”Am mai descoperit că lanțurile trofice au răspuns mai intens atunci când azotul și fosforul au fost introduse împreună.”
În timp ce experții utilizează prezența unui anumit tip de clorofilă – clorofila a – în apă pentru a detecta dezvoltarea algelor, cercetătorii consideră că această metodă poate pierde din vedere poluarea din apele în care algele nu cresc și în care descompunerea frunzelor este sursa primară de hrană pentru organisme.
”Lanțurile trofice din aceste cursuri de apă nu depind de alge”, a mai declarat Ardόn. ”Aceste cursuri de apă depind de frunzele care cad și se descompun și care sunt consumate de insecte precum trihopterele sau plecopterele. În aceste ape bazate pe detritus, am descoperit aceleași răspunsuri la creșterea azotului și fosforului ca în cazul cursurilor de apă cu alge.”
O altă descoperire este aceea că factori precum lumina, temperatura și concentrația inițială de azot și fosfor au avut un impact asupra răspunsului ecosistemelor.
Sursa: Phys.org