Reînghețarea polilor ar fi fezabilă și remarcabil de ieftină

Polii Pământului se încălzesc de câteva ori mai repede decât media globală. De fapt, chiar în acest an au fost raportate valuri de căldură care au depășit orice recorduri în Arctica și Antarctica. Topirea gheții și colapsul ghețarilor de la altitudini mari accelerează creșterea nivelului mărilor în toată lumea.

Din fericire, reînghețarea polilor prin reducerea cantității de lumină incidentă ar fi atât fezabilă, cât și remarcabil de ieftină, potrivit unui studiu recent publicat în Environmental Research Communications.

Oamenii de știință au conceput un potențial program de geoinginerie care propune pulverizarea de particule microscopice de aerosoli în atmosferă, la latitudinele de 60 de grade nord și sud – aproximativ deasupra orașului Anchorage din Alaska și capătului sudic al Patagoniei (Argentina). Injectați la o altitudine de 13.000 m (deasupra altitudinii de croazieră a avioanelor), acești aerosoli s-ar deplasa lent spre poli, umbrind ușor terenul de dedesubt.

Pulverizarea particulelor de aerosoli ar fi realizată în zilele lungi din timpul primăverii și începutul verii din emisfera respectivă. Ambele emisfere ar fi deservite de aceeași flotă de avioane.

Aeronavele de alimentare cu combustibil în aer existente, cum sunt KC-135 și A330 MMRT, nu au o încărcătură utilă suficientă pentru altitudinile necesare. În schimb, noile avioane de alimentare la altitudini ridicate s-ar putea dovedi mult mai eficiente.

O flotă de aproximativ 125 de astfel de avioane ar putea ridica o încărcătură suficientă pentru a răci regiunile polare cu 2 grade Celsius în fiecare an. Aceasta ar fi suficient pentru a le readuce la temperaturile medii de perioada preindustrială. Costurile anuale sunt estimate la 11 miliarde de dolari americani. Aceasta reprezintă mai puțin de o treime din costurile pentru răcirea întregii planete cu aceleași 2 grade Celsius și doar a fracțiune din costurile necesare atingerii țintei de emisii nete zero.

Răcirea polilor ar oferi protecție directă doar pentru o mică porțiune a planetei. Cu toate acestea, latitudinile medii ar trebui să înregistreze și ele o oarecare reducere a temperaturii. Deoarece mai puțin de 1% din populația globului locuiește în zonele care fac obiectul programului, pulverizarea aerosolilor la nivelul regiunilor polare ar atrage mai puține riscuri asupra oamenilor decât un program extins la nivel global.

În concluzie, acest studiu este doar un pas mic și preliminar înspre înțelegerea costurilor, beneficiilor și riscurilor asociate cu intervențiile asupra climatului de la latitudini polare. El furnizează suficiente motive pentru a crede că astfel de mijloace s-ar putea dovedi utile atât pentru conservarea criosferei din zona polilor, cât și pentru încetinirea creșterii nivelului mărilor la nivel global.