În ultimele decenii, pădurile au fost privite în principal drept „plămânii planetei”, sisteme biologice capabile să extragă dioxid de carbon din atmosferă și să-l stocheze în biomasă. Totuși, cercetările recente aduc în prim-plan un alt mecanism, mai puțin vizibil, dar la fel de important: solurile forestiere, care absorb metanul, un gaz cu efect de seră mult mai potent decât CO₂ pe termen scurt.
Un studiu recent publicat și sintetizat de SciTechDaily dezvăluie un fenomen surprinzător: în anumite condiții climatice, această capacitate nu doar că persistă, ci crește.
Solurile forestiere ca „filtre” atmosferice
Metanul (CH₄) este responsabil pentru o parte semnificativă a încălzirii globale, având un potențial de încălzire mult mai mare decât dioxidul de carbon pe intervale scurte de timp. În mod tradițional, sursele de metan – cum ar fi zonele umede sau activitățile agricole – au fost intens studiate. În schimb, rolul solurilor forestiere de „consumatori” de metan a fost mai puțin înțeles.
Studiul realizat de cercetători de la Universitatea din Göttingen și institutul forestier FVA demonstrează că solurile forestiere funcționează ca un important „rezervor” de metan, eliminând cantități considerabile din atmosferă. Această funcție este realizată în principal de microorganisme specializate, cunoscute sub numele de bacterii metanotrofe, care utilizează metanul ca sursă de energie.
Astfel, sub suprafața aparent inertă a solului, se desfășoară procese biochimice intense, capabile să influențeze balanța globală a gazelor cu efect de seră.
Dovezi pe termen lung: un studiu de referință
Un element esențial al cercetării îl reprezintă caracterul său longitudinal. Datele analizate provin din 13 situri forestiere din sud-vestul Germaniei, monitorizate pe perioade de până la 24 de ani. Această durată extinsă oferă o perspectivă rară asupra evoluției proceselor ecologice în contextul schimbărilor climatice.
Rezultatele sunt remarcabile: rata de absorbție a metanului a crescut, în medie, cu aproximativ 3% pe an. Această tendință indică nu doar stabilitatea funcției de „filtru” a solului, ci și o amplificare a acesteia în timp.
Metodologic, cercetătorii au utilizat tehnici sofisticate de monitorizare a gazelor din sol, inclusiv profile de gaz pe diferite adâncimi și camere de măsurare la suprafață. Aceste abordări au permis cuantificarea precisă a fluxurilor de metan și validarea rezultatelor prin metode independente.
Paradoxul climatic: mai cald și mai uscat, dar mai eficient
Poate cea mai surprinzătoare concluzie a studiului este legătura pozitivă dintre schimbările climatice și absorbția metanului. În mod contraintuitiv, condițiile asociate încălzirii globale – temperaturi mai ridicate și precipitații reduse – par să favorizeze acest proces.
Explicația este dublă:
- Solurile mai uscate conțin mai multe spații umplute cu aer, ceea ce facilitează difuzia metanului din atmosferă către zonele unde microorganismele îl pot consuma;
- Temperaturile mai ridicate accelerează metabolismul bacteriilor metanotrofe, crescând rata de oxidare a metanului.
Aceste două mecanisme acționează sinergic, conducând la o absorbție mai eficientă a metanului în condiții climatice care, în alte contexte, sunt considerate negative.
O provocare pentru modelele climatice globale
Rezultatele studiului intră în contradicție cu numeroase meta-analize globale, care sugerau o scădere a absorbției de metan în solurile forestiere, în special în contextul creșterii precipitațiilor. Această discrepanță evidențiază o problemă majoră în știința climatică: dificultatea de a generaliza procese locale complexe la scară globală.
Cercetătorii subliniază că modelele climatice trebuie să integreze mai bine variabilitatea regională și procesele microbiene din sol. Fără această integrare, estimările privind fluxurile de gaze cu efect de seră pot fi incomplete sau chiar eronate.
Această idee este susținută și de discuțiile din comunitatea științifică, unde se recunoaște tot mai mult rolul „straturilor invizibile” – precum microbiomul solului – în reglarea sistemului climatic global.
Limitele descoperirii: nu un panaceu climatic
Deși rezultatele sunt optimiste, ele nu trebuie interpretate ca o soluție la schimbările climatice. Absorbția crescută de metan nu compensează integral efectele negative ale încălzirii globale.
În primul rând, efectul este dependent de context: nu toate regiunile se vor confrunta cu aceleași condiții de uscăciune și temperatură. În unele zone, creșterea precipitațiilor ar putea reduce absorbția de metan.
În al doilea rând, solurile pot deveni simultan surse de alte gaze cu efect de seră, precum dioxidul de carbon, în condiții de încălzire accentuată. Astfel, bilanțul final al efectelor climatice rămâne complex și necesită o abordare integrată.
Implicații pentru politici și management forestier
Descoperirea are implicații importante pentru politicile climatice și gestionarea pădurilor. În mod tradițional, accentul a fost pus pe stocarea carbonului în biomasa vegetală. Acum devine evident că și procesele din sol trebuie luate în considerare.
Protejarea solurilor forestiere, menținerea biodiversității microbiene și evitarea degradării ecosistemelor devin priorități strategice. În plus, studiul sugerează că monitorizarea pe termen lung este esențială pentru înțelegerea reală a dinamicii ecosistemelor.
Într-un sens mai larg, acest studiu contribuie la redefinirea modului în care percepem pădurile: nu doar ca structuri vizibile de arbori, ci ca sisteme complexe, în care procesele invizibile joacă un rol esențial în reglarea climei.
Sursa: SciTechDaily