Originile Pământului datează din urmă cu 4,5 miliarde de ani, dar evoluția omenirii se întinde doar pe o mică porțiune a acestei istorii. Oamenii preistorici și perioada preistorică, adică vremurile în care activitatea umană nu a fost documentată, datează din urmă cu aproximativ 2,5 milioane de ani până la 1.200 Î.Hr. Această perioadă este împărțită în trei epoci arheologice: Epoca Pietrei, Epoca Bronzului și Epoca Fierului.
De la inventarea uneltelor folosite la vânătoare și progresele înregistrate în producerea hranei și agricultură până la primele exemple de artă și religie, această perioadă de timp enormă, încheiată acum aproximativ 3.200 de ani, a fost una de mari transformări.
Epoca Pietrei
Epoca Pietrei este împărțită în trei perioade: Paleolitic, Mezolitic și Neolitic. Această epocă este marcată de folosirea uneltelor de către strămoșii noștri umani timpurii (care au evoluat în jurul anului 300.000 î.Hr. ) și eventuala trecere de la o cultură de vânători și culegători la agricultură și producția alimentelor. În această epocă, oamenii preistorici împărțeau planeta cu un număr de specii de hominini dispărute, inclusiv neanderthalienii și denisovanii.
În Paleolitic (cu aproximativ 2,5 milioane de ani în urmă până la 10.000 Î.Hr.), oamenii preistorici trăiau în peșteri sau simple colibe și erau vânători și culegători. Ei foloseau unelte confecționate din piatră și os, precum și topoare de piatră brută, pentru vânătoarea de păsări și animale sălbatice. Își găteau prada, care includea mamuți lânoși, căprioare și bizoni, folosind focul controlat. De asemenea, pescuiau și strângeau fructe și nuci.
Oamenii preistorici din Paleolitic au fost, de asemenea, primii care au lăsat în urmă forme de artă. Ei foloseau combinații de minerale, ocru, făină de oase ars și cărbune amestecat în apă, sânge, grăsimi animale și sevă de copac pentru a grava pe stânci oameni, animalele și ale semne. De asemenea, sculptau figurine mici din piatră, lut, oase și coarne.
Pictură pe piatră descoperită în regiunea Kimberley din vestul Australiei. | Foto: TIMJN1/WIKIMEDIA COMMONS (CC BY-SA 2.0 DEED)
Sfârșitul acestei perioade a marcat și sfârșitul ultimei ere glaciare, care a dus la dispariția multor mamifere mari, la creșterea nivelurilor mării și la schimbări climatice ce au determinat oamenii să migreze.
În Mezolitic (aproximativ 10.000 î.Hr. până la 8.000 î.Hr.), oamenii foloseau unelte mici de piatră, lustruite și uneori lucrate cu vârfuri și atașate de coarne, os sau lemn pentru a servi drept sulițe și săgeți. Ei trăiau adesea ca nomazi în așezări lângă râuri și alte corpuri de apă. În această perioadă a fost introdusă agricultura, ceea ce a dus la înființarea de așezări mai mult sau mai puțin permanente.
În cele din urmă, în timpul Neoliticului (aproximativ 8.000 î.Hr. până la 3.000 î.Hr.), oamenii preistorici s-au transformat din vânători-culegători în agricultori și producători de alimente. Au domesticit animale și au cultivat cereale. Au folosit topoare de mână lustruite, unelte pentru arat și lucrat pământul și au început să se stabilească la câmpie. S-au făcut progrese nu numai în materie de unelte, ci și în agricultură, construcția de locuințe și artă, inclusiv ceramică, cusut și țesut.
Epoca Bronzului
În timpul Epocii Bronzului (aproximativ 3.000 Î.Hr. până la 1.300 Î.Hr.), s-au făcut progrese în prelucrarea metalelor, deoarece a fost descoperit bronzul, un aliaj de cupru și staniu. Folosit pentru confecționarea armelor și uneltelor, acest metal mai dur a înlocuit piatra și a contribuit la declanșarea inovațiilor, inclusiv plugul tras de boi și roata.
Această perioadă de timp a adus, de asemenea, progrese în arhitectură și artă, inclusiv invenția roții olarului și a textilelor – îmbrăcămintea consta în principal din articole din lână, cum ar fi fuste, kilturi, tunici și mantii.
Artefacte din Epoca Bronzului descoperite la Daegok-ri, Hwasun, Coreea de Sud. | MUZEUL NAȚIONAL DIN COREEA (KOGL TYPE 1)
Locuințele s-au transformat în așa-numitele case rotunde, constând dintr-un zid circular de piatră cu un acoperiș de paie sau gazon, completat cu un șemineu sau vatră. Au început să apară mai multe așezări și sate.
Au apărut, de asemenea, formele de administrare, legile și războiul, precum și începuturile religiei. Cel mai notabil exemplu în acest sens sunt vechii egipteni, care au construit piramidele în această perioadă. Cele mai vechi relatări scrise, inclusiv hieroglifele și petroglifele egiptene (gravuri în piatră), sunt datate tot din această epocă.
Epoca Fierului
Descoperirea modalităților de încălzire și forjare a fierului a dat startul Epocii Fierului (aproximativ 1.300 î.Hr. până la 900 î.Hr.). La acea vreme, metalul era văzut ca fiind mai prețios decât aurul, iar fierul forjat (care avea să fie înlocuit cu oțelul odată cu apariția topirii fierului) era mai ușor de fabricat decât bronzul.
Odată cu producția în masă de unelte și arme de fier, epoca a cunoscut și mai multe progrese în arhitectură, cu case cu patru camere, unele prevăzute cu grajduri pentru animale, grupate în forturi rudimentare, precum și cu palate regale, temple și alte structuri religioase. A avut loc și planificarea timpurie a așezării, casele fiind ridicate de-a lungul străzilor pavate sau pietruite și fiind instalate sisteme de apă.
Agricultura, arta și religia au devenit toate mai sofisticate, iar sistemele de scriere și documentația scrisă, inclusiv alfabetele, au început să apară, ducând la începutul perioadei istorice timpurii.
Sursa: History.com