Sub întinderea de gheață a Antarcticii există o rețea misterioasă de pâraie și lacuri ascunse vederii. O mare parte a acestei lumi a apelor rămâne puțin cunoscută, însă un nou studiu sugerează că ea ar putea influența chiar semnificativ nivelul mărilor de pretutindeni.
Includerea acestei ape subglaciare în simulările climatice ar putea crește cu aproximativ doi metri proiecțiile privind nivelurile mării în următoarele două secole, potrivit unui raport al cercetătorilor publicat în Nature Communications. Pentru comparație, climatologii estimează că încălzirea globală a crescut nivelul mărilor cu circa 0,2 metri în ultimul secol.
Deși calota glaciară a Antarcticii este înghețată, ea nu este statică. Calota se deformează sub propria greutate, iar în unele locuri baza sa alunecă de-a lungul solului ca o sanie pe zăpadă. Acest proces, denumite alunecare bazală, reprezintă cea mai mare parte a mișcării ghețarilor antarctici care se varsă în ocean. Înțelegerea alunecării bazale este crucială pentru estimarea creșterii viitoare a nivelului mării.
Cercetătorii deja știau că apa subglaciară poate mări viteza de alunecare bazală, deoarece presiunea exercitată de apa subglaciară contracarează o parte din greutatea ghețarului de deasupra, facilitându-i curgerea spre ocean.
Însă nu este clar câtă apă bazală îmbunătățește curgerea și creșterea nivelului mărilor. Numeroase simulări computerizate ale calotei glaciare antarctice care prezic creșterea nivelurilor mării nu iau în considerare efectele apei subglaciare, subestimând astfel impactul.
În cadrul studiului, cercetătorii au testat diferite modalități de simulare a apei subglaciare. De exemplu, într-unul din teste, ei au presupus că apa de sub calota glaciară se poate scurge nestingherită în ocean. În alte teste ei au luat în considerare topografia de sub calota glaciară și locurile în care apa s-ar putea acumula. Iar în alte teste cercetătorii au crescut presiunea apei în apropierea locului în care calota întâlnește oceanul.
Această creștere a alunecării a dat rezultatele cele mai extreme. Comparativ cu abordările standard ale simulărilor actuale, modelările cu o zonă de contact alunecoasă au generat o creștere cu 2,2 metri a nivelului mărilor până în anul 2300. Acești doi metri reprezintă doar 4% din ceea ce calota glaciară antarctică ar putea furniza dacă s-ar topi complet.
Determinarea cu exactitate a cât de multă apă subglaciară va contribui la creșterea viitoare a nivelului mărilor va necesita investigații suplimentare asupra a ceea ce se află sub învelișul de gheață antarctic.
Sursa: Science News