Oamenii de știință sugerează că ar putea exista o cale mai simplă, sigură și economică pentru ușurarea durerii: lumina verde. Iar un studiu recent dezvăluie bazele biologice ale acestui lucru.
Cercetătorii explorează de jumătate de deceniu efectele de calmare a durerii ale luminii verzi și au descoperit de curând un indiciu care ar putea explica fenomenul care se întâmplă.
Noul studiu desfășurat pe șoareci, condus de neurologul Yu-Long Tang, de la Universitatea Fudan din Shanghai, a identificat celulele oculare și căile cerebrale care stau la baza ameliorării durerii după expunerea la lumină verde de intensitate scăzută. Într-o serie de experimente, cercetătorii au constatat că celulele cu conuri și bastonașe – celulele oculare care simt lumina – au contribuit la efectul de calmare al lumii verzi la șoarecii sănătoși și la cei cu inflamații ale articulațiilor.
Echipa de cercetători a dezactivat anumite celule pentru a vedea efectul asupra simțului durerii. Atunci când au dezactivat celulele cu bastonașe la unii șoareci, animalele respective au arătat doar o ameliorare parțială a durerii în prezența luminii verzi, în timp ce dezactivarea celulelor cu conuri nu a avut niciun efect asupra durerii.
„Am descoperit că celulele fotoreceptoare cu conuri sunt esențial pentru efectul analgezic în prezența luminii verzi, în timp ce celulele cu bastonașe joacă un rol secundar”, explică autorii studiului.
Cercetătorii au urmărit calea urmată de semnalele electrice de la nivelul ochilor până la nivelul creierului. Scăldate în lumina verde, celulele cu conuri și bastonașe au stimulat cu grup de celule nervoase din nucleul geniculat ventrolateral, care anterior fusese asociat cu efectele analgezice ale luminii strălucitoare în general.
În această zone a creierului, acești neuroni produc hormoni implicați în semnalizarea la durere. Aceste celule redirecționează apoi mesajul către o altă parte a creierului, denumită nucleul rafeului dorsal, care modulează durerea, reducând efectiv senzațiile de durere severă.
Diferite studii pe animale au identificat alte mecanisme asociate cu efectele analgezice ale luminii verzi, cum ar fi receptorii durerii de la nivelul măduvei spinării – ceea ce nu este surprinzător, având în vedere complexitatea experienței durerii. Întregul proces implică stimuli senzoriali și psihologici și semnale care circulă între creier, măduva spinării și receptorii durerii.
Deși calmarea durerii la rozătoare este ceva diferit față de oameni, noul studiu reușește să identifice circuitele durerii din creierul mamiferelor care răspund la impulsuri vizuale și extinde cunoștințele noastre despre o modalitate sigură și ușoară de a o atenua.
„Chiar dacă nu este clar dacă percepția culorilor este comparabilă la oameni și rozătoare, expunerea la lumină verde reduce sensibilitatea la durere la ambele specii, ceea ce sugerează existența unor mecanisme comune”, spun autorii.
Expunerea oamenilor la o terapie cu lumină verde timp de opt ore pe zi, așa cum cercetătorii au făcut cu șoarecii, nu este ceva practic sau fezabil, deci rămâne de văzut dacă terapiile mai scurte sunt la fel de eficiente la calmarea durerii.
Evaluările clinice recente au arătat că terapiile de câteva ore cu lumină verde au redus intensitatea durerii la un grup mic de pacienți cu fibromialgie și numărul de zile cu migrene. Durerea lombară (lombalgia) ar putea fi o altă țină de acestei terapii. Lumina verde ar putea ajuta și pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală, reducându-le dependența de analgezice.
Sursa: Science Alert