Defrișările reprezintă îndepărtarea permanentă a arborilor dintr-o pădure, în scopul extinderii terenurilor utilizate în agricultură și pentru creșterea animalelor sau pentru utilizarea lemnului în construcții, industrie și pentru încălzire.
Pădurile acoperă peste 30% din suprafața planetei noastre, potrivit World Wildlife Fund (WWF). Zonele împădurite produc oxigen și absorb dioxid de carbon și găzduiesc circa 80% din toate speciile terestre de pe Pământ. Pădurile reprezintă, de asemenea, sursă de hrană, medicamente și combustibil pentru mai mult de un miliard de oameni.
Pădurile constituie o resursă naturală importantă, însă omenirea a distrus o bună parte a terenurilor împădurite. În America de Nord, aproape jumătate dintre pădurile din partea estică au fost tăiate între anii 1600 și 1800, potrivit National Geographic.
În prezent, cea mai mare parte a defrișărilor au loc la tropice. Zonele care erau inaccesibile în trecut au devenit acum ușor accesibile, pe măsură ce oamenii au construit drumuri în pădurile dese. Planeta a pierdut circa 10% din pădurile tropicale după anul 2000, numai în anul 2019 fiind distruși 121.000 de kilometri pătrați de pădure.
Banca Mondială estimează că circa 10 milioane de kilometri pătrați au fost pierduți de la începutul secolului al XX-lea. În ultimii 25 de ani, zonele împădurite s-au redus cu 1,3 milioane de kilometri pătrați – o suprafață mai mare decât cea a Africii de Sud.
De ce distrug oamenii pădurile?
Adesea, defrișările au loc atunci când oamenii eliberează terenurile împădurite pentru a face loc terenurilor agricole sau pășunilor. Doar patru produse comerciale (mărfuri) sunt principalele responsabile pentru majoritatea defrișărilor din zonele tropicale: carnea de vită, soia, uleiul de palmier și produsele din lemn. Se estimează că o suprafață de mărimea Elveției (38.300 kmp) se pierde în fiecare an din cauza defrișărilor.
De obicei, oamenii folosesc focul pentru a curăța terenurile în vederea extinderii agriculturii. Mai întâi este colectat lemnul, apoi vegetația rămasă este arsă pentru a face loc culturilor agricole sau pășunilor.
Multe păduri sunt defrișate pentru a fi înlocuite cu plantații de palmieri. Uleiul de palmier este cel mai utilizat ulei vegetal și se găsește în jumătate dintre produsele din supermarket. Creșterea arborilor care produc ulei necesită îndepărtarea pădurii și distrugerea turbăriilor locale, ceea ce dublează efectul dăunător asupra ecosistemelor. Piața globală a uleiului de palmier avea o valoare de 36,71 miliarde de dolari în anul 2019 și este în creștere.
Care sunt efectele defrișărilor?
Pădurile se întâlnesc de la tropice până la altitudini înalte și conțin o mare varietate de arbori, plante, animale, ciuperci și microbi. De exemplu, pădurile tropicale din Noua Guinee sunt deosebit de diverse, conținând peste 6% dintre toate speciile de plante și animale din lume.
Atunci când pădurile sunt distruse, ecosistemele complexe sunt perturbate sau dispar. Comunitățile umane care depind de pădure suferă și ele de pe urma extinderii defrișărilor. De exemplu, în țări precum Uganda, oamenii se bazează pe arbori pentru a obține lemn de foc, cherestea și cărbune. Din 2000 până în 2020, Uganda a pierdut peste 9.200 kmp de pădure.
Potrivit Organizației Națiunilor Unite, trei sferturi din apa dulce de pe Pământ provine din bazinele de apă împădurite, iar pierderea pădurilor poate scădea calitatea apei. Peste jumătate din populația lumii îți preia apa de băut din bazinele împădurite. Același lucru este valabil și pentru apa utilizată în agricultură și industrie.
Defrișările din regiunile tropicale afectează și modul în care vaporii de apă se formează deasupra coronamentului arborilor, ceea ce poate reduce cantitatea de precipitații. Un studiu din 2019 a arătat că părțile din Pădurea Amazoniană care au fost convertite în terenuri agricole prezintă temperaturi mai ridicate ale solului și aerului, fapt care poate exacerba condițiile de secetă. Spre comparație, terenurile împădurite au o rată de evapotranspirație de trei ori mai mare, eliberând mai mulți vapori de apă în aer.
Arborii absorb dioxid de carbon, atenuând emisiile de gaze cu efect de seră produse de activitatea omului. Pe măsură ce schimbările climatice continuă, arborii joacă un rol important în captarea și stocarea carbonului. Se estimează că numai arborii tropicali contribuie cu circa 23% la atenuarea modificărilor de climat.
Defrișările nu numai că înlătură vegetația importantă pentru absorbția dioxidului de carbon din aer, ci produc și gaze cu efect de seră, fiind a doua cauză principală a schimbărilor climatice. (Prima cauză principală este arderea combustibililor fosili.)
Există soluții pentru stoparea defrișărilor?
Dezvoltarea unor alternative la defrișare ar putea ajuta la reducerea nevoii de tăiere a arborilor. De exemplu, dorința de extindere a suprafeței terenurilor agricole este un motiv economic pentru care se fac defrișările. Însă dacă oamenii ar adopta agricultura sustenabilă sar ar adopta tehnici de cultivare moderne, nevoia de mai mult teren ar putea fi estompată.
Pădurile pot fi, de asemenea, refăcute prin replantarea arborilor sau prin lăsarea ecosistemelor să se refacă în timp. Obiectivul refacerii pădurilor este reîntoarcerea acestora la starea originală. Cu cât zona defrișată este reîmpădurită mai repede, cu atât ecosistemele încep să se repare mai rapid. Apoi fauna sălbatică se va întoarce, sistemele de apă se vor reface, va reîncepe stocarea carbonului, iar solul se va reface.
Fiecare dintre noi poate contribui la reducerea defrișărilor. Putem cumpăra produse din lemn certificate (fabricate din lemn recoltat în mod sustenabil), putem evita utilizarea hârtiei sau ne putem reduce consumul de produse cu ulei de palmier.
Cu toate acestea, defrișarea este o problemă globală, care nu poate fi depășită prin acțiuni individuale. Ea va necesita eforturi consistente din partea tuturor națiunilor.
Sursa: Live Science