Planeta pitică Ceres este cel mai mare obiect din centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter și este singura planetă pitică situată în partea interioară a Sistemului Solar. A fost primul corp descoperit în centura de asteroizi, de către Giuseppe Piazzi, în anul 1801.
Considerată un asteroid timp de mulți ani, Ceres este mult mai mare și diferită față de vecinii săi, astfel încât astronomii au clasficat-o drept planetă pitică în anul 2006. Chiar dacă Ceres reprezintă 25% din masa totală a centurii de asteroizi, Pluto este de 14 ori mai masivă.
Potențialul de existență a vieții
Ceres este unul dintre puținele locuri din sistemul nostru solar unde oamenii de știință ar dori să caute semne ale existenței vieții. Pe Ceres se găsește apă, ceva care pe multe alte planete nu există.
Aici pe Pământ, apa este esențială pentru viață, deci este posibil ca în prezența acestui ingredient și a altor condiții, viața să poată exista și pe Ceres. Dacă există ceva viu pe Ceres, este posibil să fie microbi foarte mici, similari cu bacteriile.
Mărime și distanță
Având o rază de 476 km, Ceres are 1/13 din raza Pământului. Dacă Pâmântul ar avea dimensiunea unei monede, atunci Ceres ar fi de mărimea unei semințe de mac.
Ceres se află la o distanță de 413 milioane de kilometri față de Soare, ceea ce reprezintă 2,8 unități astronomice. O unitate astronomică (UA) este distanța de la Pământ la Soare. Lumina are nevoie de 22 de minute pentru a călători de la Soare la Ceres.
Orbită și rotație
Ceres are nevoie de 1.682 de zile terestre (4,6 ani tereștri) pentru a efectua o rotație completă în jurul Soarelui. Planeta efectuează o rotație completă în jurul axei sale în doar 9 ore, ceea ce face ziua de pe Ceres una dintre cele mai scurte din sistemul nostru solar.
Axa de rotație a lui Ceres este înclinată cu patru grade în raport cu planul orbitei sale în jurul Soarelui. Aceasta însemană că se rotește aproape în poziție verticală și că nu are anotimpuri ca alte planete mai înclinate.
Sateliți naturali
Ceres nu are luni cunoscute.
Inele
Ceres nu prezintă inele.
Formarea lui Ceres
Ceres s-a format odată cu Sistemul Solar, în urmă cu 4,5 miliarde de ani. Oamenii de știință descriu pe Ceres drept o ”planetă embrionară”, ceea ce înseamnă că ea a început să se formeze, dar acest proces nu s-a finalizat. Gravitația puternică a planetei Jupiter, situată în apropiere, a împiedicat-o să devină o planetă complet formată.
Cu aproximativ patru miliarde de ani în urmă, Ceres s-a stabilit în poziția sa actuală, printe resturile de corpuri cerești din centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter.
Structura lui Ceres
Ceres este mai asemănătoare cu planetele terestre (Mercur, Venus, Pământ și Marte) decât asteroizii din jurul său, însă este mult mai puțin densă. Una dintre aceste asemănări este structura sa interioară stratificată, însă aceste straturi nu sunt bine definite.
Probabil că Ceres prezintă un nucleu solid și o manta formată din apă înghețată. De fapt, Ceres ar putea conține 25% apă. Dacă acest lucru se adeverește, atunci Ceres ar conține mai multă apă decât planeta noastră.
Scoarța lui Ceres este stâncoasă și prăfoasă, cu depozite de săruri extinse, cum ar fi sulfatul de magneziu.
Suprafața lui Ceres
Ceres este acoperită cu numeroase cratere de mici dimensiuni și relativ recente, însă niciunul nu este mai mare de 280 km în diametru. Acest fapt este surprinzător, deoarece planeta pitică trebuie să fi fost lovită de numeroși asteroizi mari în viața sa de 4,5 miliarde de ani.
Lipsa craterelor s-ar putea datora straturilor de gheață de sub scoarța planetei; formele de relief de la suprafață s-ar putea netezi în timp dacă imediat sub sufrafață există gheață sau alt material cu densitate mică. De asemenea, este posibil ca activitatea hidrotermală din trecut, precum vulcanii de gheață, să fi erodat craterele mai mari.
În unele cratere de pe Ceres, există regiuni care se află în permanență în întuneric. Este posibil ca în lipsa luminii solare directe, aceste ”capcane reci” să aibă apă înghețată pentru perioade lungi de timp.
Atmosfera lui Ceres
Ceres are o atmosferă foarte subțire, în care s-au descoperit dovezi ale existenței vaporilor de apă. Vaporii ar putea fi formați de vulcanii de gheață sau de sublimarea gheții de la suprafață (transformarea gheții solide direct în vapori de apă).
Magnetosfera lui Ceres
Oamenii de știință nu cred că Ceres are un câmp magnetic.
Sursa: NASA.