Eforturile de atenuare a schimbărilor climatice vor fi insuficiente dacă nu reducem emisiile de gaze cu efect de seră provenite din sistemul alimentar global, un sector responsabil pentru o treime din totalul emisiilor generate de om, potrivit unui studiu recent. Consumul de carne de vită și de lactate în țările cu dezvoltare rapidă, precum China și India, sunt principalii contributori la creșterea emisiilor în lanțurile de aprovizionare cu alimente.
Între timp, emisiile pe cap de locuitor în țările dezvoltate, unde dietele sunt deja bogate în produse de origine animală, au înregistrat o scădere.
Organizația Națiunilor Unite estimează că o cantitate suplimentară de 70% din cererea actuală de alimente va fi necesară pentru a hrăni populația estimată a lumii de 9,1 miliarde, până în 2050.
Publicându-și descoperirile în revista Nature Food, un grup internațional de oameni de știință condus de Universitățile din Groningen și Birmingham, afirmă că creșterea populației globale și creșterea cererii de alimente cu emisii intensive ar putea accelera și mai mult emisiile.
„O schimbare a dietelor la nivel global, inclusiv reducerea consumului excesiv de carne roșie și îmbunătățirea ponderii proteinelor pe bază de plante nu numai că vor reduce emisiile, dar vor reduce și riscurile pentru sănătate, cum ar fi obezitatea și bolile cardiovasculare”, a declarat prof. Klaus Hubacek, de la Universitatea din Groningen, unul dintre autorii studiului.
Sistemul agricol global stă la baza utilizării actuale a terenurilor și contribuie cu o treime la emisiile antropice de gaze cu efect de seră. Iar creșterea populației, extinderea producției de hrană și a dietelor pe bază de produse de origine animală vor stimula și mai mult emisiile și vor constrânge bugetul global al carbonului.
Autorii susțin că atenuarea emisiilor în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare cu hrană, de la producție până la consum, este esențială pentru limitarea încălzirii globale. Totuși, modificarea pe scară largă a obiceiurilor alimentare este dificilă într-un termen scurt, deci este nevoie de stimulente pentru a încuraja consumatorii să renunțe la carnea roșie și să cumpere produse prietenoase cu mediul.
Cercetătorii au analizat datele din perioada 2000-2019, constatând că, în 2019, consumul de alimente în cele cinci țări cu cele mai mari emisii, China (2,0 Gt CO2-eq), India (1,3 Gt), Indonezia (1,1 Gt), Brazilia (1,0 Gt). Gt) și SUA (1,0 Gt), a fost responsabil pentru peste 40% din emisiile lanțului global de aprovizionare cu alimente.
Emisiile globale anuale de gaze cu efect de seră asociate alimentelor au crescut cu 14% (2 Gt CO2-eq) pe parcursul perioadei de 20 de ani. Creșterea substanțială a consumului de produse de origine animală a contribuit la aproximativ 95% din creșterea emisiilor globale, reprezentând aproape jumătate din totalul emisiilor alimentare. Carnea de vită și lactatele au contribuit cu 32% și 46% la creșterea emisiilor globale de origine animală.
Consumul de cereale și plante oleaginoase este responsabil pentru 43% (3,4 Gt echivalent CO2 în 2019) și, respectiv, 23% (1,9 Gt echivalent CO2) din emisiile globale de origine vegetală, în timp ce orezul contribuie la peste jumătate din producția globală de emisii asociate cu cultivarea cerealelor (1,7 Gt CO2-eq), Indonezia (20%), China (18%) și India (10%) fiind primii trei contributori.
Soia (0,6 Gt echivalent CO2) și uleiul de palmier (0,9 Gt echivalent CO2) au cele mai mari ponderi în emisiile globale de la culturile oleaginoase, cu 30% și, respectiv, 46%. Indonezia, principalul consumator de ulei de palmier din lume, are cele mai mari emisii de ulei de palmier (35% din totalul global în 2019), urmată de Asia de Sud-Est (13%), Europa de Vest (10%) și China (9%).
Studiul relevă diferențe considerabile în ceea ce privește modelele de emisie și motivele din spatele acestor tendințe – după cum urmează:
- Țări cu niveluri ridicate de emisii alimentare pe cap de locuitor și emisii dominante de la creșterea animalelor (în principal pentru carne roșie) (America de Nord, Australia, America Latină și Caraibe);
-
Țările dezvoltate care se bazează în mare măsură pe importuri și externalizează cantități substanțiale de emisii legate de alimente (Japonia și Europa);
-
Țări în curs de dezvoltare rapidă, cu o creștere substanțială a emisiilor, determinată de creșterea rapidă a populației sau de standardele de viață îmbunătățite (China, Asia de Sud, Orientul Apropiat și Africa de Nord);
-
Țări cu producție cu emisii intensive, în principal cu activități extinse de schimbare a utilizării terenurilor (Brazilia, Indonezia și regiunile din Africa de Sud și Centrală).
Cercetătorii observă, de asemenea, că o serie de politici comerciale accelerează emisiile prin creșterea importurilor de alimente din țări/regiuni cu producție intensivă în emisii – de exemplu, Green Deal al Uniunii Europene încurajează agricultura mai puțin intensivă în Europa și creșterea importurilor de produse agricole din țări precum Brazilia, SUA, Indonezia și Malaezia.
Sursa: SciTechDaily