Vulcanul Stromboli este unul dintre cei mai activi vulcani de pe Pământ și erupe aproape în continuu din anul 1932. Deoarece a fost activ în cea mai mare parte a ultimilor 2.000 de ani, iar erupțiile sale sunt vizibile de la o distanță mare, el mai este numit „Farul Mediteranei”. Vulcanul este situat în largul coastelor sudului Italiei și este unul dintre cei mai vizitați vulcani din lume.
El este bine cunoscut pentru erupțiile sale spectaculoase, caracterizate prin jeturile sale de rocă topită aruncate din craterul central umplut cu lavă. Deoarece aceste erupții sunt atât de distinctive, geologii folosesc termenul de „strombolian” pentru a descrie activitățile vulcanice similare.
Vulcanul Stromboli formează cea mai nord-estică bucată de pământ a Insulelor Eoliene. Baza sa se află la 1.000 de metri sub suprafața Mării Tireniene, iar vulcanul ajunge la o înălțime de 924 de metri deasupra nivelului mării.
La fel ca Muntele Etna din Sicilia, Stromboli face parte din Arcul Vulcanic Calabrian. Vulcanii din această regiune sunt asociați cu subducția plăcii tectonice africane sub placa eurasiatică.
Stromboli erupe, aruncând în aer jeturi de lavă sub forma unei fântâni incandescente. Acest tip de erupție se numește erupție stromboliană. | Foto: ROBERT NUNN/FLICKR (CC BY-NC 2.0 DEED)
Vulcanul Stromboli – geologie și pericole
Insula pe care se află vulcanul Stromboli s-a format în urma unor erupții de lavă bazaltică bogată în potasiu și lavă de tip bazalt-andezit. Primele erupții au început în urmă cu aproximativ 200.000 de ani și au format vulcanul Strombolicchio, acum erodat. Începând cu circa 160.000 de ani în urmă, a început formarea Insulei Stromboli de astăzi. Timp de 150.000 de ani, scurgerile de lavă și depozitele piroclastice au creat un stratovulcan, care apoi a fost acoperit cu depozite piroclastice, noroaie vulcanice și lavă.
Edificiul vulcanic actual s-a format în perioada neostromboliană și a implicat numeroase prăbușiri ale caldeirei. Gurile de erupție de astăzi sunt localizate în vârful sectorului Sciara del Fuoco, din nord-vestul insulei, care s-a format în urmă cu circa 5.000 de ani.
Erupțiile de tip strombolian sunt explozii blânde, în care, periodic, din camera magmatică se ridică la suprafață pungi de gaze, aruncând în aer bucăți de lavă. În final, aceste roci topite expulzate la suprafață formează un con vulcanic cu panta înclinată.
Sciara del Fuoco reprezintă cel mai mare pericol vulcanic al insulei. O prăbușire catastrofală a acestui sector ar deplasa volume imense de material și ar crea un tsunami care ar provoca daune enorme, dacă ar ajunge în Arhipelagul Eolian sau pe coasta Siciliei.
Sursa: Geology.com