Vulcanul Mauna Loa, cel mai mare vulcan activ de pe Pământ, s-a trezit brusc la viața în ziua de 27 noiembrie, după aproape 40 de ani de inactivitate. Vulcanul a aruncat în aer jeturi de lavă de până la 50 de metri înălțime, în timp ce râuri de rocă topită se scurgeau de pe versanții săi.
Mauna Loa se află lângă alți patru vulcani, inclusiv explozivul Kilauea și liniștitul Mauna Kea. De obicei, Mauna Loa erupe, în medie, la fiecare șapte ani, însă pauza de după ultima erupție este neobișnuit de mare, spune Ingrid Johanson, geofizician la U.S. Geological Survey din Hawaii.
Vulcanul a arătat semne de trezire la viață încă din anul 2015, prin creșterea frecvenței cutremurelor locale și deformarea terenului – bombarea suprafeței terestre, semn că lava se află în mișcare dedesubt. Aceste indicii s-au intensificat în ultimele șase luni, ceea ce sugera că situația evoluează. Însă determinarea cu exactitate a momentului erupției era imposibil de făcut.
În ceea ce privește monitorizarea vulcanului, oamenii de știință au la dispoziție tehnologii moderne comparativ cu erupția din anul 1984. Acum pot fi detectate mai multe frecvențe ale undelor seismice și există dispozitive GPS ce pot măsura deformările terenului în mod continuu.
Deocamdată, scurgerea lavei nu reprezintă o amenințare pentru comunitățile de pe insulă. Însă autostrada Saddle Road, care leagă partea estică de partea vestică a insulei ar putea fi afectată.
Erupția a întrerupt colectarea datelor pentru una dintre cele mai emblematice diagrame ale științelor climatice: Curba Keeling, o înregistrare aproape neîntreruptă timp de 60 de ani a dioxidului de carbon atmosferic, care arată o creștere constantă a nivelurilor acestui gaz cu efect de seră. Aceste date sunt colectate de instrumentele de la Observatorul Mauna Loa, dar erupția a întrerupt alimentarea cu energie electrică pe 28 noiembrie.
Sursa: Science News